web analytics

Francul elvetian si mintea romanului de pe urma

B.Capraru

Bogdan CAPRARU – redactor sef

In ultimele saptamani problema creditelor in franci elvetieni a reaparut. Decizia bancii centrale a Elvetei de a lasa liber cursul francului fata de euro a reaprins spiritele ca urmare a devalorizarii putenice a acestuia din urma fata de moneda elvetiana. Implicit, francul a devenit mai scump si fata de leu. Practic, debitorii in franci s-au vazut in situatia de a plati cu aproximativ 20% ratele la credite. Aceasta noua framantare a adus in prim plan mai multe probleme ale societatii romanesti.

Desigur, chestiunea in sine este foarte dureroasa, multi debitori in franci aflandu-se in imposibilitatea de a-si mai plati ratele. Fara a fi cinic, acest lucru e firesc pentru o societate capitalista. Problema e alta, de ce au ajuns in situatia aceasta si care sunt alternativele de a rezolva problema. Nu imi propun sa fiu avocatul nimanui si de aceea cred ca adevarul este undeva pe la mijloc.

Anii de boom si euforie din perioada 2006- 2008 au adus multe probleme sistemului bancar romanesc ulterior. Excesele intodeauna se platesc, mai devreme sau mai tarziu. Toata lumea era fericita atunci cand debitorii se indatorau la maximum pe seama dobanzilor mai mici la creditele in franci: banca castiga cote de piata, iar clientii isi indeplineau visul de a avea o casa etc. Insa, acea relatie de tip win-win s-a transformat peste noapte in una de tip loose-loose.

Unii incearca sa stigmatizeze bancile, acuzandu-le de rea intentie. Altii pun in colimator Banca Nationala a Romaniei, acuzand-o de lipsa de reactie atunci cand au aparut creditele in “monede exotice”. De asemenea, exista si o categorie care pune vina pe umerii debitorilor care s-au lacomit. Fiecare este orbit de patima, cautand sa gaseasca vinovati. Dincolo de aceste dispute au aparut si propunerile de solutii. Majoritatea solutiilor vizeaza in special interesele debitorilor. Doar citeva voci isi mai aduc aminte de faptul ca si pentru banci situatia este mai putin comoda.

Cred ca principala cauza a acestei situatii tine de un fenomen pe care Carmen Reinhart si Kenneth Rogoff l-au ilusrat in lucrarea “De data asta e altfel. Opt secole de sminteala financiara”. Parafrazand ideea, sta in firea umana ca atunci cand totul merge struna sa ignoram pericolele la care ne supunem. De multe ori perpetuam in greseala considerand ca circumstantele sunt altele. De multe ori consideram ca “acum e altfel” sau ca mie nu mi se poate intampla asta si asta.

Pe langa ignoranta putem adauga si o educatie financiara precara a clientilor. Educatia academica nu e totuna cu cea financiara. Dezvoltarea industrei financiare nu poate avea loc daca nu avem clienti educati, atat persoane fizice, cat si juridice. Un client educat este mult mai valoros pentru institutiiile financiare si mai predispus sa consume o gama mai larga de produse financar-bancare.

O alta greseala in care se continua sa se perpetueze este cea care priveste pe cei care acum cauta solutii de indreptare a situatiei. Din pacate, majoritatea propunerilor nu se bazeaza pe principiile pietei. Populismul isi face loc tot mai mult, solutiile bazandu-se mai mult pe interventionism. Dupa cum vedem, piata ne-a aratat ca am gresit, iar noi batem la alte usi, numai la care trebuie nu. Solutiile propuse ar trebui sa se bazeze pe principiile pietei, nu prin masuri administrative. Altfel spus, pentru inceput, trebuie lasate sa propuna solutii bancile in acord cu clientii. Ele sunt cele in masura sa gestioneze relatia cu clientii si sa o readuca in situatia de a fi din nou win-win. Cu siguranta, executarea debitorilor nu este nici pentru banca cea mai buna solutie. Reglementarile eventual ar trebui sa vina mai degraba pentru a fluidiza, pentru a lasa piata sa se manifeste. Restructurarile si renegocierile contractelor de credit pot fi o prima etapa. Apoi, folosirea pietelor financiare pentru vanzarea portofoliilor de credite sau securitizarea acestora cu discount e a doua etapa de degrevare a bilanturilor bancilor. Cu siguranta o asemenea varianta ar face ca banca sa piarda mai putin decat in cazul recuperarilor prin executare silita. Pierderea ar fi nu doar fianciara, ci si de imagine. Clientii in cauza ar fi pierduti pentru totdeauna!

In concluzie, nu masurile administrative incarcate de populism sunt solutiile, ci respectarea legitatilor firii si ale pietei, care nu iarta niciodata!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *