web analytics

Francul elvetian, dolarul si lectia de curs valutar

B.Capraru

Bogdan CAPRARU – redactor sef

Evolutiile recente ale cursului francului elvetian si a dolarului american ne aduc aminte de un aspect pe care majoritatea participantilor din economia romaneasca l-au ignorat in ultimul timp. Calmarea inflatiei, scaderea volatilitatii cursului de schimb a monedei nationale in raport cu euro au slabit vigilenta.

Daca la inceputul tranzitiei catre economia de piata din Romania dolarizarea, apoi euroizarea erau la ordinea zilei, ultimii ani ne-au adus o anumita perioada de acalmie si o expunere tot mai mare catre riscul valutar. Astfel, negandu-se dictonul “omul din greseli invata”, tot mai multi au considerat ca “acum e altfel”.

Ceea ce se intampla in prezent scoate in evidenta un alt aspect: faptul ca variatiile cursurilor de schimb ale diferitelor monede nu sunt legate doar de starea economiei nationale, ci si de starea altor economii (in special a celor care sunt furnizoare de monede internationale) si de interventiile/masurile bancilor centrale din acele economii. Devalorizarea monedei nationale in raport cu francul elvetian, apoi cu dolarul american a venit ca urmare a masurilor pe care le-au luat bancile centrale din SUA (Fed), Elvetia (Banca Elvetiei) si Zona Euro (BCE), masuri oarecum contradictorii una in raport cu alta. De asemenea, starea economiilor unde troneaza cele trei entitati au prezentat situatii diferite: economia SUA se afla oarecum pe val, cea a zonei euro incearca sa iasa la liman, iar cea a Elvetiei, sub umbra neutralitatii tarii, incearca sa isi pastreze status-quo-ul.

In prezent moneda de referinta pentru tara noastra este euro. Astfel, pe piata valutara romaneasca, moneda coteaza in raport cu euro. Cursul pentru celelalte valute se determina incrucisat, functie de raportul intre acea valuta si euro pe pietele internationale, apoi, functie de cursul leu-euro se determina cursul valutei in cauza. Astfel, in contextul globalizarii economiilor, importam si riscurilor valutare venite din exterior. Astfel, cei care au contractat credite in alte valute decat euro vor simti mult mai pregnant evolutiile valutelor de pe alte piete valutare. In acest context, a blama Banca Nationala a Romaniei sau economia nationala ca nu e suficient de performanta e o mare eroare! Singura parghie pe care ar avea-o banca centrala e aceea de a aprecia moneda nationala in raport cu euro pentru a amortiza deprecierea euro in raport cu cele doua valute invocate. Insa acest lucru ar fi o greseala fundamentala! Ar reprezenta decuplarea formarii cursului valutar pe baza fundamentelor economice. Supraaprecierea monedei nationale poate naste monstrii in economia nationala, iar reversul ar fi si mai negativ! A interzice acordarea de credite in diverse valute de catre banca centrala este iarasi o masura impotriva firii! Aceasta poate doar conditiona acordarea acestor credite de unele aspecte de prudenta, cum ar fi posibilitatea de a acoperii riscul valutar (venituri obtinute in valuta contractului de credit, hedging valutar etc). Altfel, ne putem intoarce in timp, inainte de anul 1990 cand totul era fixat administrativ, iar piata era anulata.

Ce alternative au contractantii de credite in valute acum? In principiu sunt trei: acceptarea riscului valutar pana la suportabilitatea posibilitatii de rambursare a ratelor si asumarea unor costuri suplimentare in moneda nationala in cazul deprecierii; acoperirea riscului valutar prin contracte futures sau alte asemenea instrumente derivate sau conversia/refinantarea in moneda nationala. Desigur, nu e o decizie usoara, insa toate partile implicate trebuie sa inteleaga si isi asume faptul ca arbitrajul valutar are avantaje si dezavantaje si sa fie pregatite sa preintampine orice situatie. Asumarea unor astfel de realitati poate fi considerata si un semn de maturizare a pietelor financiare romanesti. Trebuie sa ne hotaram in ce directie ne indreptam. Acceptam principiile pietei sau nu? Expunerea catre riscurile valutare nu poate exista fara asumarea riscurilor specifice! Daca nu avem un “As” in mana este periculos sa mizam mai mult decat putem duce… Apelarea la alte mijloace mai putin ortodoxe si decuplate de regulile jocului va avea mai devreme sau mai tarziu consecinte negative pentru toata lumea! A trisa nu e cea mai buna solutie!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *