web analytics

Euro: intre ciocan si nicovala

Bogdan CAPRARU

In trecut, procedeul de confectionare a monedelor era unul rudimentar, realizat manual, folosind o matrita, nicovala si ciocanul. Materialul utilizat putea fi metal pretios sau nepretios, pentru monedele cu valori nominale mici. Astfel, banii aveau dubla credibilitate: cea a faptului ca erau emisi de catre autoritatea statului, in urma dreptului regalian, dar si cea a continutului de metal pretios. Acum banii nu mai au valoare intrinseca, desi emitentul a ramas tot statul, prin intermediul bancii centrale. Credibilitatea sa este asigurata atat reglementativ, cat si prin performanta economiei tarii in cauza, prin cantitatea de bunuri si servicii pe care aceasta o poate asigura. Crizele economice si financiare au dovedit pana acum ca acest stabiliment este ca un castel de carti de joc. In cazul in care acesta se naruie, totul depinde de cat de repede castelul este construit la loc, de gradul de incredere investit in economie de catre participantii la viata economica.

Euro, moneda relativ nou aparuta, sufera in prezent presiuni puternice, trecand prin furcile caudine ale crizei actuale. Desigur, procedeul de “batere” a monedei foloseste tehnici noi acum, ciocanul si nicovala fiind inlocuite de unelte sofisticate, dar fondul problemei ramane acelasi: increderea in moneda de circulatie. In acest context, “baterea” in sine presupune si un proces de castigare a increderii.

Una dintre problemele monedei euro o reprezinta faptul ca europenii, in special cei care au adoptat deja moneda euro, nu au inca sentimentul apartenentei la aceasta uniune monetara bine implantat, in comparatie, de exemplu, cu atitudinea americanilor fata de moneda lor nationala. Se vorbeste despre o Europa care functioneaza cu “doua motoare” – tari cu economii performante si tari cu economii mai putin performante, dar si in SUA avem state mai bogate sau mai putin bogate si totusi sistemul lor “functioneaza”. Mai mult, o buna parte din forta de munca a statelor cu economii performante are drept origini statele cu economii mai putin performante, iar acestea din urma sunt piata de desfacere pentru primele, asigurandu-le “performanta” in contextul unificarii pietelor europene. Desigur, performata economica este element cheie in ecuatia noastra, dar cred ca ce ii lipseste monedei euro este existenta unei identitati, a sentimentului de apartenenta pe care trebuie sa il incerce cetatenii europeni de pretudindeni. Poate ca si acesta este un motiv pentru care zona euro nu este inca o “zona monetara optimala”, asa cum a gandit-o Mundell. Credibilitatea se pierde usor si se castiga greu. Multi blameaza Grecia si sustin eliminarea ei din zona euro. Grecia este leaganul civilizatiei europene si alfabetul grecesc a dat nastere simbolului valutar al euro. Iesirea Greciei, dincolo de o rezolvare partiala si de moment a problemelor economice, ar simboliza o lovitura de imagine cu incarcatura simbolistica puternica. Identitatea euro va fi stirbita si mai mult, pierzand legatura cu esenta unor valori, cu apartenenta la o evolutie istorica si culturala. Altii propun iesirea ori a statelor cu economii performante, ori a celor cu economii cu probleme, dar atunci nu mai putem vorbi de o uniune europeana, ci uniuni regionale, de mai mica intindere, iar identitatea europeana, de asemenea, se va pierde.

Criza actuala este prima care testeaza euro, dar este si decisiva in ceea ce priveste continuitatea sa. Practic, euro este “intre ciocan si nicovala”, iar eventualul succes al politicilor europene de iesire din criza ar intari puterea acestei monede si i-ar asigura legitimitatea de a fi o moneda europeana in adevaratul sens al cuvantului.

2 Responses to Euro: intre ciocan si nicovala

  1. Liviu Drugus says:

    Cum ati explica faptul ca Muntenegru – tara din afara UE si a zonei euro – a trecut la utilizarea euro ca moneda nationala proprie? Credeti ca si Romania ar putea face la fel?

    • Bogdan CAPRARU says:

      Am sa va raspund f pe scurt, desi subiectul poate fi dezbatut ore in sir. Muntenegru si Romania au avut drumuri diferite in ultimele decenii. Muntenegru si-a recastigat independeta de curand, lucru care a impus si instaurarea unor institutii, cum ar fi cea a bancii centrale si introducerea unei monede. A fost mai lesne adoptarea unei monede straine, cu riscurile pe care aceasta le implica: import de inlatie, dependenta economica etc. Romania are o moneda proprie din 1868, cu bune si rele, iar institutia bancii centrale este una dintre cele mai vechi din lume 1880. Plus, rezolvarea unei probleme monetare, a monedei de circulatie nu rezolva problema de fond: eficientizarea economiei nationale, care automat, in sistemul actual de organizare a sistemelor monetare, implica si rezolvarea problemelor monetare pt ca orice tara are “moneda pe care o merita”. A fost pusa la un moment dat problema consiliului valutar in Romania, dar atat politicienii, cat si specialistii de la acea vreme au combatut-o. Gestul de adoptie al Muntenegrului a fost unul unilateral. Adoptarea monedei euro de catre Romania, ca mebra a UE va fi unul “”bilateral”, in sensul ca va trebui sa indeplineasca mai intai o serie de criteriieconomice si financiare si apoi va intra in zona Euro. Sunt multe de povestit…dar este interesanta observatia si comparatia facuta de dumneavoastra!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *