web analytics

Este mediul rural noua “reduta” de cucerit de catre banci?

B.Capraru

Bogdan CAPRARU – redactor-sef

In ultima perioada concurenta dintre banci a devenit din ce in ce mai acerba. Vocile din industrie (si nu numai) declara ca sunt prea multe banci in sistem care ar face acelasi lucru si care se bat pe aceiasi clienti. In sprijinul celor spuse vin si faptele, in sistemul bancar romanesc avand loc un proces de consolidare prin achizitii si fuziuni. Cu toate acestea, asa cum am spus-o si cu alte randuri, cred ca Romania are in continuare potential de dezvoltare in ceea ce priveste banking-ul, mai ales pentru faptul ca unele zone de piata sunt insuficient exploatate.

Ceea ce este imbucurator e faptul ca unele banci au inteles sa se diversifice, sa se specializeze si chiar reinventeze. Acest lucru ar putea creste eficienta intermedierii financiare din tara noastra, resursele financiare ajungand acolo unde intr-adevar este nevoie. Fenomenul de imitatie din perioada de boom, cand fiecare banca se “arunca” pe piata de retail oferind credite de consum si imobiliare, overdraft-uri atasate cardurilor si… cam atat, a trecut. Desigur, “spargatorul de gheata”, cel care intra primul pe o piata, va fi intotdeauna urmat si de altii. Important este ca acea piata aflata in ascensiune sa aiba o crestere sustenabila, sa se regaseasca in cresterea economica durabila.

Tot mai multe banci in ultimul timp si-au intors fata catre mediul rural, in special in ceea ce priveste agricultura. Din pacate, in Romania, mediul rural este bazat inca pe economie de subzistenta, naturala, banii circuland foarte putin. Insa, nu trebuie sa neglijam faptul ca in peisajul economic de la sate au aparut tot mai multi antreprenori care au deschis afaceri si care creeaza plusvaloare. Fondurile europene au fost unul dintre principalii piloni ai acestei dezvoltari. Unele banci si IFN-uri au “mirosit” oportunitatile si au creat produse croite pentru acest tip de business. Cu cat vor apare tot mai multe firme in mediul rural, cu atat economia de la sate va deveni una de tip monetar preponderent. Nivelul de trai al locuitorilor va creste ca urmare a amplificarii locurilor de munca si veniturilor, creand cadrul propice pentru un retail banking croit pe masura acestei noi clientele. Dezvoltarea se va realiza si in profunzime, nu doar extensiv. De exemplu, acordarea unui credit ipotecar pentru constructia unei case va impune respectarea regulilor de urbanism si siguranta in constructii, va implica contractarea si de alte produse si servicii financiare, cum ar fi asigurarea facultativa de locuinte. Mai multi bani la bugetele locale din taxe si impozite datorita cresterii afacerilor va crea premisele dezvoltarii infrastructurii din acele localitati. De asemenea, administratiile locale vor putea accesa finantari pe baza de emisiuni de obligatiuni sau alte forme de finantare a investitiilor publice. Desi toate aceste lucruri par desprinse dintr-un film stiintifico – fantastic, ele se intampla in tarile civilizate! Ca membra a Uniunii Europene, Romania ar trebui sa ajunga din urma economiile dezvoltate si la acest capitol!

Multi ar putea sa se prevaleze de nivelul de cultura precar (in special in domeniul economic si mai ales financiar) existent la sate. Insa, nu trebuie sa uitam ca in comunitatile mai mici, simtul datoriei si onoarei este mai dezvoltat decat in comunitatile mari, unde fiecare se poate pierde in anonimat. Tocmai pe acest amanunt s-a bazat si modelul de business a lui Muhammad Yunus (laureat Nobel pentru pace) aplicat pentru bancile satesti. De asemenea, justetea pura si simpla de la sate va impune reguli de conduita nescrisa si pentru bancheri in ceea ce priveste etica.

Intrebarea care se pune in continuare este urmatoarea: care este structura optima pentru o banca pentru a patrunde si dezvolta pe pietele din mediu rural? O banca mare comerciala universala este mai potrivita decat una de talie mai mica, mai flexibila si mai adaptabila? Este clar ca dezvoltarea pe noi piete implica si Know-how. Bancile vor trebui sa angajeze sau sa pregateasca specialisti care sa cunoasca noile industrii. Mai mult, bancile vor trebui sa se axeze tot mai mult pe consiliere. Modelul de “banca a casei” este cel mai potrivit in acest sens. Produsele si serviciile oferite de banci nu trebuie sa se limiteze doar la a intermedia plati (eventual cu comisioane mari), a acorda credite, bazate eventual pe garantii cat mai acoperitoare si cam atat! Bancherul ar trebui sa capete statutul social al profesorului, preotului si medicului de la sate, in care lumea are incredere si il stimeaza. Trebuie sa se implice tot mai activ in sprijinul clientului, care, daca va creste, va aduce crestere si pentru banca. Practic, vorbim de o relatie de simbioza, una in care ambele parti sa aiba de castigat. Si asta nu doar pentru domeniul agriculturii este valabil, ci pentru toate domeniile. Concentrarea calitativa si intensiva va fii viitorul banking-ului!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *