web analytics

Eficacitatea politicilor adoptate in tari din Europa Centrala si de Est

iesan-muntean

Florentina IESAN – MUNTEAN

Gravitatea evenimentelor din 2008 a determinat autoritatile publice sa adopte o serie de masuri exceptionale. Prima, si cea mai controversata masura, a fost reprezentata de decizia autoritatilor americane de a nu interveni in cazul Lehman Brothers, pentru a da un exemplu celorlalti giganti financiari. Colapsul bancii de investitii a cauzat extinderea crizei la nivel global, datorita expunerii sale globale (peste 7000 de entitati in peste 40 de tari)[i].

Dupa declansarea crizei, sistemul bancar global s-a confruntat cu o lipsa de lichiditati severa, ceea ce a dus la o destabilizare a sistemului bancar si o contractare a economiei globale. Bancile din Europa Centrala si de Est au fost afectate datorita dependentei de capital de la bancile-mama localizate in Europa de Vest. Cele mai afectate tari din Europa Centrala si de Est, au fost tarile baltice, cu o contractare a economiei de peste 14% (Letonia) si, chiar, 24% (Lituania).[ii]

Interventia autoritatilor centrale a fost necesara pentru a stabiliza sistemul bancar si de a restabili increderea investitorilor in pietele financiare. Suportul acordat de autoritatile nationale a reprezentat 13,1% din produsul intern brut realizat de tarile membre UE in perioada septembrie 2008- decembrie 2011 (IMF, 2013).

Masurile adoptate de tarile din ECE[iii] au vizat trei obiective diferite: masuri care vizau lichiditatea sistemului bancar, masuri menite sa protejeze solvabilitatea bancara si reducerile de dobanda monetara.[iv] Masurile ce vizau lichiditatea sistemului bancar aveau in vedere relaxarea cerintelor privind rezervele, injectiile de capital in moneda nationala si straina, cresterea nivelului depozilor asigurate si interventii in institutii individuale, pe cand cele de solvabilitate fac referire la recapitalizari, realizarea cerintelor privind provizioanele si injectii de capital in institutii individuale.

Relaxarea cerintelor privind rezervele a fost masura cea mai folosita in tarile analizate, cu exceptia Albaniei, Estoniei si Macedoniei. Nivelul depozitelor asigurate a fost majorat in toate tarile analizate si, chiar, dublat in unele (Lituania). Cele mai afectate tari din analiza au fost Letonia si Ucraina, in aceste tari fiind vorba de o criza bancara sistemic. Masurile adoptate de aceste tari au vizat injectii de capital in institutii individuale, nationalizari si garantii semnificative ale datoriilor.

In urma analizei impactului acestor masuri asupra stabilitatii financiare, a rezultat ca cele mai eficace masuri in asigurarea stabilitatii financiare au fost reducerile ratei dobanzii si injectiile de capital in moneda nationala si straina. Masurile adoptate in perioada 2008-2009, de tarile ECE au avut un efect advers pentru bancile locale (detinute in proportie de 51% de investitori locali), determinand o reducere a stabilitatii acestora. In schimb, in cazul bancilor slab capitalizate (raportul dintre capital propriu si total active mai mic sau egal cu 8%), masurile adoptate au contribuit la stabilitatea acestora, manifestand un impact mai puternic comparativ cu impactul manifestat asupra bancilor locale. Impactul masurilor analizate asupra bancilor mari (active mai mari de 4 miliarde EUR) nu a fost semnificativ statistic.

Daca ne raportam la impactul fiecarei masuri considerate, se poate afirma ca impactul cerintelor privind rezervele, injectiilor de capital in moneda straina si majorarii nivelului depozitelor asigurate a fost amplificat pentru bancile slab- capitalizate, pe cand asupra bancilor mari cele mai importante masuri au fost recapitalizarile si injectiile de capital in moneda straina.

Criza financiara a dezvaluit vulnerabilitatile sistemului financiar global, dependenta de anumite institutii financiare considerate “too-big-to-fail”, lipsa de reglementari a unor produse financiare inovative des folosite in perioada pre-criza, riscurile globalizarii.

Autoritatile reglementatoare trebuie sa tina cont de rezultatele analizelor din literatura de specialitate, pentru a implementa masurile care indeplinesc obiectivele urmarite. Acestea depind de dezvoltarea economica si financiara a tarii respective, de gradul de deschidere catre exterior, de sursele de finantare.

Prezentul studiu a fost elaborat in cadrul proiectului Banking Risk and Financial Stability in Emerging Economies: The Role of Governance and Regulation, PN-II-RU-TE-2014-4-0443 finantat de CNCS – UEFISCDI, avdand ca autori pe Alin – Marius ANDRIES, Florentina IESAN – MUNTEAN, Simona NISTOR.

[i] PWC, Lehman Brothers’ Bankruptcy, Lessons learned for the survivors, August 2009 – http://www.pwc.com/jg/en/events/lessons-learned-for-the-survivors.pdf

[ii] World Bank, GDP growth, http://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.MKTP.KD.ZG?year_low_desc=false

[iii] Tari analizate: Albania, Bosnia si Hertegovina, Bulgaria, Croatia, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Macedonia, Muntenegru, Polonia, Romania, Serbia si Ucraina

[iv] Bakker, B. B. and Klingen, C. (2012), How Emerging Europe Came Through the 2008/09 Crisis. An Account by the Staff of the IMF’s European Department retrieved from International Monetary Fund.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *