web analytics

DESPRE BANCI: “SINE IRA ET STUDIO”… (3)

1603020733_laurentiu_mitrache_leumi-bank

Laurentiu MITRACHE

“Creditarea bancara” ca o activitate de sine statatoare nu a existat practic inainte de 1990, dintr-un motiv foarte simplu: statul era concomitent, in cazul persoanelor juridice, si “banca” si “client” si “creditor” si “creditat” si “imprumutator” si “imprumutat”! Planul Unic de Dezvoltare Economico-Sociala tinea loc de incredere, atat acordarea unui credit, cat si solicitarea lui fiind obligatorii prin lege! In ceea ce priveste persoanele fizice, incre derea era inlocuita cu succes de birocratie, in conditiile in care mai puternica decat dreptul la munca era obligatia de a munci, astfel incat veniturile erau asigurate iar creditorul, fiind chiar sursa acestor venituri, nu avea nici o problema in a retine ratele si dobanda fara nici o zi intarziere.

Despre clauze abuzive nu se putea vorbi, creditarea in franci elvetieni sau alte valute fiind imposibila, iar inflatia nesemnificativa… Creditul comercial inregistra restante, dar majoritatea acestora proveneau fie din adap ta rea ineficienta a teoriei legaturilor dintre ramurile economice a lui Wassily Leontieff sub forma indigena a optimului macroeconomic a profesorului Emilian Dobrescu, fie din materializarea birocratica imperfecta a directivelor politico-guvernamentale. Din acest motiv, studiul universitar al credi ta rii avea o abordare exagerat com ba tiv-doctrinara

si neglijent tratata tocmai din cauza inapli cabilitatii practice: daca legea prevedea acordarea unui credit Combinatului Petroc himic Borzesti, de exemplu, mai era necesara o analiza amanuntita a carei concluzie nu putea fi decat acordarea creditului prevazut prin plan? Relatiile Romaniei cu Banca Mondiala, o premiera in lagarul socialist, au impus totusi asimilarea si punerea in practica a teoriei creditarii de tip capitalist, astfel incat sa fie convinse institutiile internationale sa acorde asistenta financiara. Aparenta abordare profesionala a unor proiecte ducea la rezultate paradoxale: Banca Mondiala a finantat exploatarea petroliera din zona Videle-Bolintin, acordand o suma fixa fiecarui put de foraj. Urmarea? S-a forat un numar imens de puturi, care nici acum, dupa cincizeci de ani, nu au fost, probabil, puse in exploatare! Lucrurile s-au schimbat dupa 1990 si cre ditarea bancara – tinuta timp indelungat, asemenea spiritului din “O mie si una de nopti”, inchisa ermetic – a fost eliberata brusc, percepandu-se doar partial marele sau potential… A urmat destinul clasic al unui “ucenic vrajitor”, evoluand de la o prezenta modesta si ignorata catre un fenomen greu sau chiar imposibil de controlat. Rezultatul: dupa 26 de ani, bancile au restructurat credite valorand cinci miliarde de euro, cu perspective de recuperare integrala greu de evaluat si au renuntat practic la credite valorand opt miliarde de euro, acceptand resemnat pierderea! Concluzia: procesul creditarii bancare in sine este perfectibil. Cum? Determinanta in reusita oricarui demers este capacitatea de a formula intreba rea cheie, care, prin raspunsurile primite, va oferi solutii optime pentru un anumit moment si stadiu. Evolutia sinuoasa a creditarii bancare in acest

inceput de mileniu in Romania, luarile de pozitie belicoase intr-un sens sau altul, agresivitatea discursului public, interventia politica la sau chiar dincolo de limita cadrului constitutional, initiative legislative populis tice si partizane, avalansa de litigii costi si to are si de solutii divergente, crearea de institutii parajuridice de un profesionalism indoielnic, ne(re)cunoasterea legilor economice obiective, o presa predominant agresiva si imperceptibil moderata sunt tot atatea elemente care demonstreaza c\ grave lacune educationale economice, dublate de o etica discutabila pot conduce la afectarea pe termen lung sau chiar ireversibila a starii natiunii! Deja, intre creditorii banci comerciale, individuali sau grupati in Asociatia Romana a Bancilor, si imprumutatii existenti sau potentiali, la randul lor individuali sau reprezentati discutabil de asociatii ale exportatorilor, ale “imm”-urilor, de pseudopersonalitati politice sau de sorginte juridica exacerband un altruism neavand alt rol decat de a masca propriile interese, exista o tensiune care a provocat suficiente infarcturi, simptome inca minore, dar capabile a anemia catastrofal vitalitatea economica. Cele mai multe acuzatii la adresa bancilor pleaca, fie si in mod subconstient, de la convingerea ca activitatea de creditare ar fi o stiinta, asemeni matematicii, fizicii sau chimiei. Altfel nu putem intelege funda mentul acuzelor adresate bancilor comerciale privind incapacitatea prevederii pe termen lung a evolutiei cursurilor valutare sau a pietei imobiliare, ale carei consecinte nefavo rabile ar trebui sa si le asume exclusiv… Naivitatea acestei abordari este dezarmanta si, in masura in care este si sincera, neinteresata, greu sau chiar imposibil de combatut, in acest caz fiind ca si cum s-ar cere Patriarhului Daniel sa renunte la a scoate pe strazi moastele sfantului Dimitrie Basarabov pentru a determina schimbarea favorabila a fenomenelor meteorologice! Creditarea bancara – si creditarea in general – inseamna evaluarea riscurilor, intre care, cel mai important, caracterul uman, nu in vederea eliminarii lor totale, lucru absolut imposibil, ci a acceptabilitatii asumarii lor. Desigur, datele statistice si exploatarea lor matema tica sunt aplicate intelegand si acceptand limitarea intrinseca, datorata gradului de reprezentativitate al multimii investigate si presupunerii ca evolutia dintr-un interval de timp limitat va continua si in viitor. Fundamentarea excesiv matematica a pro duselor derivative a demonstrat suficient si con vin gator astfel de limite. In plus, compor tamentul mediu al unei multimi nu exclude “iesiri din rand” ale unor elemente individuale care pot determina schimbarea comportamentala a intregului grup. Ceea ce se poate ameliora este cresterea gradului de reprezentativitate al multimii luate ca reper pentru estimarea comportamentului ulterior. Individual, nici o banca nu poate face acest lucru decat limitat la propriul portofoliu de clienti si la propria experienta – imposibil de atins un grad de reprezentativitate mai mare de 15%-20%. Solutia ar fi data de extinderea indicatorilor de risc de credit pe grupe de clienti bine definite si acceptate ca atare de banci, de sinteza lor periodica si de o publicitate accesibila nu doar celor direct interesati. De exemplu, suntem inca una dintre singurele tari europene la care evaluarea bunurilor imobile se bazeaza pe anunturi publice de cereri sau oferte si nu pe valoarea reala a tranzactiilor inche iate. Nu este un secret, pentru cei cat de cat familiarizati cu piata imobiliara, de exemplu, ca prin anunturi interesate de vanzare sau de cumparare intr-o anumita zona, persoane interesate manipuleaza practic evaluarea si capacitatea de estimare a valorii de catre cumparatori, cei mai multi beneficiari ai unor imprumuturi acordate de banci comerciale pe baza unor rapoarte de evaluare externe astfel influentate! Se impune recunoasterea legiferarii si reglementarii stricte nu doar a raspunderii bancilor comerciale, ci si a transparentei totale a preturilor tranzactiilor incheiate, a publicitatii indicatorilor de risc bancar de creditare pe grupe de clienti definite centralizat si standardizat si, nu in ultimul rand, a limitarii accesului la credit prin impunerea unor indicatori prudentiali minimi apelantilor la credit. Acceptand faptul ca activitatea de creditare nu este o stiinta, emitem opinia ca este o ARTA si vom aduce argumente in acest sens.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *