web analytics

Depolitizarea economiei politice: SUA vs zona euro

ionut.balan

Ionut BALAN – bloguluibalan.ro

Presedintele Fed Minneapolis, Neel Kashkari, spunea recent ca se infiinteaza noi locuri de munca in Statele Unite, dar ramane de vazut daca inflatia si cresterea economica se vor plasa in jurul nivelului de 2%. In aprilie, s-au infiintat 160.000 de joburi, mai multe decat se astepta presedintele Fed, Janet Yellen, ce a indicat nivelul de pana in 100.000 ca fiind suficient, dar asta se pare ca nu permite neaparat incadrarea in obiective. De aceea, Kashkari sugereaza ca ar fi potrivita o politica monetara acomodativa. Fed sa vada mai intai ceea ce se intampla si abia apoi sa ia o decizie in privinta dobanzii-cheie. El induce, practic, cam aceeasi idee vehiculata pe acest blog, ca desi se creeaza locuri de munca, impactul in cresterea PIB si inflatie este sub cel asteptat, fiindca regruparea fortei de munca se face in ramuri ce genereaza valoare adaugata redusa.

Da, dar daca presedintele Fed Minneapolis are un discurs echilibrat, fara sa critice si sa faca previziuni, intelegand rolul ingrat al lui Yellen ce trebuie sa explice cu instrumente monetare optiuni strategice, potentialul presedinte al Statelor Unite, Donald Trump, zice ca o va schimba pe Yellen cand vine la Casa Alba. El nu se deosebeste prea mult ca gandire de politicienii romani, unii chiar ocupanti ai scaunului de presedinte, pentru ca nu se intreaba de ce se produc  anumite lucruri, ci se uita la dobanzi, vede ca ele cresc, se gandeste simplist ca ar crea piedici in calea angajarilor si vrea sa o revoce pe cea care le mareste.

In fine, in ceea ce o priveste pe Banca Centrala Europeana (BCE), vicepresedintele acesteia, Vítor Constancio, afirma ca BCE e la fel de hotarata sa urmeze linia invocata anterior, dar face mentiunea ca totul e sa nu cada pietele internationale si astfel sa nu poata fi atinsa tinta de inflatie de 2%.

Ca si concluzie, trecand peste faptul ca Trump nu intelege optiunea militar-strategica a Americii, in timp ce SUA isi pun problema sa se echilibreze intern, BCE cauta sa vada pe cine sa arunce vina daca nu ii iese nivelul de inflatie dorit.

Sigur ca UE e mai vulnerabila la ceea ce se intampla pe pietele externe, dar nu se poate sa nu se observe cum, brusc, din discursul BCE a disparut politicul care nu cupleaza, nu se pomeneste nimic de povara fiscala, ci apar in prim plan dificultatile ce pot fi produse de pietele internationale.

Intr-un asemenea context, SUA au o abordare mai coerenta. Economia americana, ce se bazeaza pe consumul intern, doreste sa atinga un anumit nivel de profitabilitate, la care probabil ca nu va ajunge, fiindca populatia este foarte defensiva, dar evolutia va fi suficient de echilibrata.

Pe cand Europa nu-si propune o convergenta reala a veniturilor in zona euro, ci doar o conservare a modelului bazat pe exporturi. Ce e mai firesc sa gestionezi consumul intern sau pe cel extern? E mai simplu sa faci asta sau sa nu te egalizezi la nivel de venituri, sa nu te echilibrezi fiscal, sa ramana aceleasi decalaje, si apoi, fara sa te restructurezi, sa pui totul in carca pietelor internationale?

Reiau pentru ultima oara periplul. Americanii nu dau vina pe nimeni, vor sa incerce sa rezolve o problema dificila prin mijloace proprii. Timp in care europenii se intreaba ce pretext sa gaseasca daca nu le iese incercarea cu relaxarea cantitativa (QE). Asta induce ideea ca in Statele Unite – cu putine exceptii, cum ar fi Trump – politicienii sunt responsabili. Fata de Europa, unde se constata ca pana si discursul tehnicienilor a ajuns sa fie politizat, fiindca incearca inainte de face ceva sa vada pe cine sa dea vina daca dau gres.

Ar mai fi o precizare de facut in legatura cu ideea presedintelui BCE, Mario Draghi, de a arunca bani din “elicopter”. El a spus ca daca banii din QE nu ajung de la banci la oameni, poate ca ar trebui sa le fie oferiti direct. Insa in aceasta luare de pozitie Draghi n-a facut nicio referire la faptul ca din cauza mediului economic nu ajung.

Si, de asemenea, daca banii ajung la oameni, ii scoate din starea de supraindatorare, asta ar arata ca bancile au functionat bine, cand ele au facut-o prost. Li se da un vot in alb, desi ele au fost inerte in QE, au creditat reflectand interese personale si de grup, dar BCE ar  urma sa le arate ca n-au gresit, fiindca nimic nu le taxeaza comportamentul.

“Helicopter money” este o idee care nu difera prea mult de darea in plata. E o initiativa menita sa-i multumeasca pe politicieni, ca sa nu-si permita sa-l traga la raspundere pe Draghi. Dar e un compromis de neacceptat, pentru ca, la fel ca legea darii in plata, ce face opozabila garantia creditului, vadeste ca orice fel de comportament, oricat de vicios ar fi, e suportat de societate si urmarile sale-s socializate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *