web analytics

De la Balcerowicz la Taleb, prin Legile lui Murphy

ionut.balan

Ionut BALAN – bloguluibalan.ro

Nici introducerea euro, nici fondurile europene, nici FMI si nici chiar stimulii fiscali – reducerea TVA si a contri­butiilor sociale – nu au atat de multa importanta in economia romaneasca precum crearea unui mediu favorabil pentru antreprenori, a declarat Leszek Balcerowicz intr-un interviu acordat Ziarului Financiar.

Nu e prima oara cand artizanul terapiei de soc din Polonia analizeaza problematica antreprenoriala si considera conditiile pentru business cruciale.

Leszek Balcerowicz scrie in cartea sa “Libertate si dezvoltare” ca intreprinderile mici sunt cel mai adesea firme capitaliste de tip clasic, unde proprietarul este totodata si managerul firmei.

Mecanismul motivational e aici limpede si solid: profitul firmei ii revine celui care o conduce. Asta face sa nu se manifeste nici fractura dintre proprietari si conducerea intreprinderii, nici probleme generate de un eventual conflict de interese sau necesitatea ca proprietarii sa supravegheze activitatea managerilor.

Acestea sunt – potrivit lui Balcerowicz – complicatii specifice marilor intreprinderi, multe inca in proprietatea statului.

Intreprinderile mici sunt importante si pentru ca dimensiunile reduse le permit o luare rapida a deciziilor. In marile corporatii, aparatul administrativ dispune de o serie de drepturi ce decurg tocmai din dimensiunea societatilor, ceea ce face ca ele sa functioneze greoi. Prin urmare, o economie in care firmele mici au o pondere mare poate sa reactioneze mai repede si mai flexibil la socurile exterioare.

Structura oricarei intreprinderi este mai mult sau mai putin ierarhica, in ea existand superiori si subalterni. In economia de piata, relatiile dintre intreprinderi se supun principiului furnizor-client, adica principiului pietei.

Daca avem doua economii de dimensiuni egale, cea in care avem mai multe intreprinderi mici este, proportional, reglata in mai mare masura de piata si contracte, si dirijata in mai mica masura prin intermediul directivelor ierarhice.

Daca intr-o economie exista multe firme mici, numarul intreprinzatorilor este mare, iar cel al functionarilor – mic.

Balcerowicz subliniaza ca intreprinderile mici sunt, de regula, supuse unei discipline financiare severe. Daca au dificultati financiare, nu pot obtine finantari suplimentare de la buget, pentru ca nu pot exercita presiuni politice, asa cum fac firmele mari.

Intr-o economie in care exista un numar mare de intreprinderi mici sunt conditii favorabile pentru aparitia unei concurente puternice, deoarece clientii pot sa se orienteze spre un furnizor sau altul.

In tarile capitaliste, cele mai multe inovatii radicale sunt realizate de firmele noi, care au, de regula, dimensiuni mici atunci cand se lanseaza.

Din contra, in socialism, care nu permitea activitatea economica pe socoteala si pe riscul propriu, sistemul de cointeresare defectuos facea ca potentialul inovativ sa fie irosit, cu toate ca se punea mare accent pe invatamant, in special cel tehnic. Ca urmare a acestei discrepante, socialismul a produs un numar foarte mare de ingineri frustrati.

Nu in ultimul rand, in comparatie cu corporatiile mari, indeosebi cele industriale, intreprinderile mici sunt mult mai putin expuse presiunilor sindicale.

Relatiile de munca din cadrul firmelor mici sunt mai putin mediate si antagoniste. Intr-o economie cu un sector de intreprinderi private mici bine dezvoltat, tensiunile din sfera relatiilor de munca pot fi, prin urmare, mai slabe decat intr-o economie dominata de societati comerciale mari.

Si Balcerowicz conchide: “Trebuie renuntat la mitul marilor companii, asa-numitii campioni nationali, care au atat de mult succes incat trebuie subventionati pentru a rezista”.

Din pacate,  in economia romaneasca totul e mare. De parca s-ar aplica legea lui Murphy care postuleaza ca un elefant e un soarece construit dupa indicatiile guvernului.

Aici intervine insa o prima intrebare: De ce un soarece ajunge elefant? Pentru ca indicatiile guvernului se raporteaza strict la factori politici si de aici rezulta o structura incarcata cu foarte mult personal neproductiv.

Bine, dar elefantii nu apartin doar statului, ci si sectorului privat. Elefantii privati cum au aparut? Ca urmare a negocierilor guvernamentale, ceea ce face sa poarte aceeasi lipsa de eficienta.

Din raspunsurile la cele doua intrebari am ajuns la o idee clara. Cand guvernul participa la ceva transmite ineficienta venita din presiunea politica. Deoarece politicul cauta sa detina controlul in detrimentul oricarei alte functii.

Din acest motiv, in economia Romaniei se vad banci, furnizori de utilitati si retaileri mari. Asa au disparut magazinele mici de la parterul blocurilor si locul lor a fost luat de lanturi de supermaketuri. La fel cum s-a intamplat si cu benzinariile mici. Ca nu cumva in acest domeniu supraaccizat sa se faca evaziune fiscala.

Cu alte cuvinte, daca la noi opereaza 2.000 de benzinarii, iar in tara OMV, care a preluat Petrom, 3.500 – stat cu jumatate din populatia noastra si o treime din suprafata – acest lucru e posibil din acelasi motiv pentru care a eliminat acciza minima tigarile Carpati de pe piata.

Astfel sunt incurajate oligopolurile si se explica de ce a fost impartita Romania intre taberele conducatoare.

Sigur ca mai exista companii mici, insa cele direct productive n-au legatura cu piata autohtona, fiindca realizeaza componente pentru piata externa.

Iar bancile, asiguratorii si furnizorii mari ce actioneaza pe piata interna, fie nu adauga valoare, fie n-o redistribuie. Si atunci se administreaza saracia, finantata dintr-o datorie externa, care creste lent, in loc sa se creeze bogatie, cu ajutorul pietelor.

Daca nu credeti cele spuse ia ganditi-va la cat ar creste somajul daca s-ar intoarce maine toti romanii care lucreaza in afara? Asa se intampla cand preferi controlul in detrimentul eficientei.

Dar pana la urma totul se reduce la o chestiune de management. Daca s-ar defini o functie-scop duala, precum in Turcia, ar fi suficient sa se extinda impozitul forfetar la toate domeniile. Aparatul politico-militar ar zice ca vrea o anumita suma de bani ca sa asigure controlul/securitatea, iar in rest pietele ar fi lasate sa aloce eficient resursele.

Si acum sa ne intoarcem la inceput si sa mai explicam o data de ce avem elefanti privati. Fiindca respectivele companii apartineau statului si am fost constransi sa le privatizam pentru a adera la UE.

Am trecut brusc de la “Nu ne vindem tara”, la “Hai sa intram in Uniunea Europeana”, din cauza lipsei de expertiza in management. Dupa care n-am urmarit sa remediem deficienta. De aceea suntem in continuare asistati de FMI. Pentru ca guvernantii doresc sa pastreze controlul ca functie-scop.

Articolul de fata s-ar putea incheia in acest punct, insa mai e un lucru de adaugat.

Logica lui Leszek Balcerowicz se impleteste foarte bine cu cea a lui Nassim Nicholas Taleb, care considera ca Mama Natura nu iubeste nimic din ceea ce este prea mare, pentru ca e fragil.

Conceptul “economiei de scara” – conform caruia companiile economisesc bani atunci cand devin mari, prin urmare sunt mai eficiente – se afla in spatele extinderilor si fuziunilor.

Companiile par sa fie mai “eficiente”, dar sunt si mai vulnerabile la accidentele externe – apreciaza  Taleb – acele “Lebede Negre”.

El continua spunand ca atunci cand companile sunt mari trebuie sa se optimizeze pentru a da satisfactie analistilor. Acestia (oameni de tip MBA) vor face presiuni asupra companiilor pentru a taia rezervele, in scopul de a “imbunatati bilantul”, contribuind in cele din urma la falimentul afacerilor.

Problema guvernelor este aceea ca au tendinta sa sprijine aceste organisme fragile “pentru ca sunt angajatori mari” si au agenti de lobby  – tipul de contributii false (dar sustinute publicitar in mod vizibil) atat de criticare de Bastiat.

Companiile mari obtin ajutor guvernamental si devin tot mai fragile, ajungand intr-un fel sa conduca guvernul. Pe de alta parte, frizeriile si afacerile mici esueaza fara sa-i pese cuiva; ele trebuie sa fie eficiente si sa asculte de legile naturii.

Si inca un argument adus de Taleb in sprijinul ideii ca Mama Natura nu iubeste prea mult interconexiunile si globalizarea este densitatea speciilor. Insulele mici au mai multe specii pe metru patrat decat cele mari si decat continentele.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *