web analytics

De ce sunt hulite bancile atat de mult?

B.Capraru

Bogdan CAPRARU

In ultimii patru ani, sistemele bancare au fost greu incercate de criza financiara din 2007, izbucnita in Statele Unite ale Americii. Consecintele acestei crize au lasat urme adanci in peisajul bancar international: falimente, concedieri si inchideri de agentii bancare, achizitii de banci si portofolii de clienti etc. Banking-ul a intrat intr-un amplu proces de schimbare, schimbare care in unele locuri se va (ar trebui) realiza chiar de la radacina. 

Guvernanta corporativa si lipsa de transparenta a institutiilor financiare, masurile autoritatilor de reglementare si supraveghere si a celor guvernamentale, doctrinele ce au stat la baza organizarii sistemelor monetare si bancare, inclusiv sistemele de educatie academica au fost contestate si invinuite in contextul acestei crize. Turbulentele financiare au avut un impact profund asupra vietii economice si sociale. Consecintele au mers pana la stigmatizarea bancilor.

Toata lumea este concentrata acum pe problemele de acum! Insa valul de opinie negativa fata de banci nu e de ieri de azi! Drama personajelor shakespeariane Shylock si Antonio din opera Negutatorul din Venetia ne arata intr-un mod complex acest conflict milenar intre bancheri si imprumutati. Insusi primul document care atesta primele activitati bancare, codul lui Hammurabi, emis cu 20 de secole i.Ch. contine reglementari cu privire la protectia debitorilor. In Grecia Antica, prin legea lui Solon si apoi in Imperiul Roman – prin Legea celor XII Table (450 i.Ch.), Legea lui Licinius (376 i.Ch.) sau Legea lui Poetelia Papiria (326 i.Ch.), se aveau in vedere reglementari in acest sens.

Revolutia indistriala din sec al IX – lea, insa, a pus bancile sub o alta lumina. Ele au fost promotoarele dezvoltarii capitalismului si lasarii in urma a feudalismului. Au dezvoltat si modernizat societatea prin puterea creditului bancar, creator de valori. Ulterior bancile au devenit si factorul catalizator pentru cresterea nivelului de trai al individului, prin dezvoltatrea retail banking-ului la scara mare. Societatea de consum s-a baz mult pe creditul bancar acordat populatiei. Fiecare devenea proprietar pe locuinta sa, isi putea achiztiona un automobil (mai ales dupa revolutionarul model T de la Ford), ba chiar mai multe, pentru fiecare mebru al familiei. Tot prin credit bancar, accesul la studiile academice a devenit disponibil aproape oricui. Banii din viitor puteau fi adusi in prezent si dorintele puteau deveni realitate.

Desigur, soarta nu este intotdeauna prielnica cu noi. Necazurile pot apare in viata noastra oricand. Acestea ne pot pune in imposbilitatea de a mai putea da banii inapoi bancilor care ne-au imprumutat. Nu trebuie sa uitam ca bancile ne dau doar un drept de folosinta limitat pentru banii inprumutati, pentru care platim un pret – dobanda. In niciun caz, nu ne transfera dreptul de proprietate asupra acelor sume. Ele sunt entitati economice, nu case de binefacere, care functioneaza dupa principii economice, urmarind profitul, ca orice alta firma. Trebuie sa fim constienti ca avem drepturi, dar si obligatii, iar nerambursarea creditului inseamna practic o insusire a acestor sume luate cu imprumut.

Nici Romania nu a fost ocolita de criza si de probleme in planul activitatii bancare. Din fericire nu am avut falimente bancare, bancile romanesti fiind bine capitalizate. Cu toate acestea probleme au fost, iar aici putem vorbi despre problema “clauzelor abuzive”, a creditelor in franci elvetieni si, mai nou, a legii “darii in plata”.  Bancile au platit factura crizei prin provizionare ridicate, vanzari de credite neperformante cu discount si de portofolii de clienti, concedieri, exit-uri de pe piata. Cea mai mare problema ramane imaginea bancilor in societate, adesea deformata de o serie de factori de opinie. In anumite momente s-au declansat adevarate razboaie intre banci si o parte a societatii.  Totusi, dincolo de aceste conflicte ar trebui sa privim limpede si sa gasim solutii. Vanatorile de vrajitoare si cautarea de tapi ispasitori nu sunt solutiile pentru rezolvarea problemelor, ci, mai mult, pentru acutizarea lor!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *