web analytics

“Darea in plata” ameninta stabilitatea bancilor romanesti

B.Capraru

Bogdan CAPRARU – editor sef

Zilele acestea se afla in prim plan o alta amenintare la adresa bunului mers al banking-ului din Romania. Asa-numita lege “Darea in plata” a trecut Camera deputatilor. Acesta este “inspirat” din Directiva europeana privind creditul ipotecar si prevede ca intr-un contract de credit, cele doua parti, banca si debitorul, pot conveni ca in caz de executare silita, imobilul sa fie suficient pentru acoperirea datoriilor, chiar daca valoarea acestuia este mai mica decat suma ramasa de rambursat. Toate bune si frumoase, insa problema care o aduce e faptul ca in viziunea legiuitorului din tara noastra aceasta varianta devine generalizata si obligatorie, atat pentru creditele noi, cat si pentru cele in sold. Pericolele pe care le-ar aduce sunt extrem de mari, pe mai multe planuri.

In primul rand, as remarca deja formarea unei obisnuinte a legiuitorului in aplicarea retroactivitatii reglementarilor adoptate in ultimul timp pentru domeniul bancar. Acest lucru este foarte periculos in contextul in care contractele bancare incheiate pot fi modificate exogen de catre o terta parte, in speta autoritatea statului. Pericolul este atat pentru banci, dar si pentru clientii acestora. Desi, de regula, aceste masuri au substrat populist de moment, fiind declarate in favoarea clientilor, de fapt nu fac altceva decat sa aduca pe termen mediu si lung prejudicii clientelei bancare actuale si viitoare. Nu trebuie uitat faptul ca postura bancilor este cea de intermediar financiar intre cei cu resurse excedentare si cei cu resurse deficitare. In speta, masurile de acest gen nu fac decat niste redistribuiri de resurse intre clientii bancilor, dupa principii nesanatoase, rupte de realitatile pietei.

Tinand cont de contextul actual in care pretul proprietatilor aflate sub ipoteca a scazut de la criza pana in prezent, “predarea” de buna voie a imobilelor ar aduce clar pierderi bancilor. Dar cei care pierd de fapt nu sunt doar bancile, ci si clientii acestora, aflati in ipostaza de deponenti sau debitori. O crestere a costului intermedierii indus de pierderile si cresterea potentialului de risc de neplata a creditelor aflate in sold (ca urmare a aparitiei hazardului moral din partea debitorilor) va putea conduce, pe de o parte, la reducerea dobanzilor la depozite (pentru a scadea costul total in crestere) si scumpirea si restrictionarea (prin cresterea avansurilor) creditelor noi. Practic, “povara” unor debitori actuali va fi redistribuita pe umerii altor clienti ai bancilor, actuali si viitori. Mai mult decat atat, daca fenomenul de dare in plata ia amploare, putem asista si la situatia de inrautatire a stabilitatii financiare la nivel de banca si, mai departe, la nivel de sistem.

Seful directiei de stabilitate a BNR, Eugen Radulescu, a declarat in cadrul seminarului EU-COFILE (European Union Finance & Banking Lectures Project) organizat de Banca Nationala a Romaniei, Asociatia Romana a Bancilor si Alpha Bank la Centrul de pregatire al BNR din Sinaia faptul ca, potrivit unei simulari a Bancii Nationale a Romaniei, aceasta legea va produce pierderi importante bancilor din sistem, evaluate la aproximativ 2-4 miliarde lei.

Sectorul bancar, in genere, este printre cele mai reglementate industrii. O suprareglementare arbitrara, ca cea cu privire la darea in plata, ar fi o povara mult prea mare, nu doar pentru banci, ci pentru economie in ansamblu, in conditiile in care intermedierea financiara ar fi infranata de o asemenea masura. Atat directiva europeana, cat si practica internationala cu privire la posibilitatea de a preda locuinta pentru a stinge datoria la banca contractata in scopul achizitiei acelei locuinte, nu impune obligatoriu pentru toate creditele acordate aceasta clauza si nici nu presupune retroactivitatea, aplicarea ei si pentru creditele in sold. Poate fi o modalitate de “acoperire” a clientilor, dar optionala si doar pentru creditele contractate de acum incolo. Practic banca ar trebui sa ofere doua produse diferite: unul cu aceasta posibilitate si altul fara. Caracteristicile acestor produse vor fi diferite, pe linia pretului (dobanda) si a nivelului de avans, pentru ca si riscurile asumate de banca sunt mai mari.

Una peste alta, aceasta lege va conduce la doua fenomene de nedorit in banking: hazardul moral si selectia adversa. Primul va apare ca urmare a faptului ca vechii debitori vor putea sa ia decizii de dare in plata, neluate in calcul atunci cand s-au facut estimarile de risc de catre banci in stabilirea conditiilor de creditare. Cel de-al doilea se va manifesta in contextul in care creditele se vor scumpi, iar clientii “buni” (atat persoane fizice, cat si juridice) vor cauta alte surse de finantare, inclusiv autofiantarea, care poate intarzia punerea in practica a unor proiecte. Totodata, clientii cu profil de risc mai ridicat vor fi mai dornici in a se indatora, stiindu-se la pavaza “darii in plata”, chiar daca finantarea ar fi mai scumpa. Astfel, intermedierea financiara va fi distorsionata, iar banii nu vor ajunge in economie acolo unde intr-adevar chiar e nevoie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *