web analytics

Cu siguranta, draga colectivitate, de la un liber-profesionist cu verva

Stefan Alexandrescu

Stefan ALEXANDESCU

consultant in strategie de comunicare si resurse umane

Antreprenorul american Lawrence Levels argumenteaza de ce pana in 2035, pe Pamant vor trai peste 1 miliard de nomazi digitali (1), adica liber-profesionisti si antreprenori care vor calatori ca stil de viata, lucrand de oriunde la afacerile lor online.

Ca liber-profesionist eu insumi si lucrand cu alti liber-profesionisti, am devenit preocupat in ultima vreme cu privire la care sunt provocarile pe care trebuie sa le infrunte pe mai multe planuri acesti liber-profesionisti in contextul societatii romanesti.

startup-photos-2


Fantoma colectivului comunist in companiile secolului XXI

In primul rand, consider eu, merita sa observam cum comunismul s-a opus individului inainte de Revolutie, iar capitalismul s-a opus comunitatilor dupa Revolutie. Care sunt implicatiile acestui fapt? Menis Yousri considera ca societatea vestica se orienteaza tot mai mult spre individualism, in vreme ce societatea estica sufera de presiunea grupului asupra individului (2).

In Romania, imediat dupa Revolutie, s-a aruncat la gunoi tot ce era legat de Ceausescu si politicile sale, desi unele din ele erau bune. Nu erau bune pentru ca Ceausescu ar fi avut vreun merit, ci pentru ca era inconjurat ocazional si de oameni competenti pe care pana la o vreme i-a ascultat.

Spre exemplu, o mostenire viabila a comunismului in agricultura care s-a pastrat in alte tari (de exemplu in Ungaria) a fost pastrarea asociatiilor intre tarani pentru exploatarea unor proprietati de pamant mai mari la tara. Punand in comun resursele si distribuind proportional rezultatele, in Ungaria nu s-a inregistrat dezastrul agricol care a urmat in Romania.

De fapt, problema este ca gandirea de grup si culturile organizationale in Romania nu tind spre comunitate, ci spre colectiv. Ce rezulta este un grup, o adunatura de oameni, culesi de regula in graba, fara prea multa strategie (stiti voi, pentru planurile de viitor pe termen lung) si pusi sa lucreze impreuna sub presiunea grupului si mai mult pe baza unor recompense financiare.

Pe principiul reactiunii de forta egal opusa cu actiunea, romanii dupa Revolutie si-au luat inapoi individualismul, proprietatea si au cautat sa compenseze orientarea spre colectivitate cu orientarea spre individ. Ca urmare, tot mai multi din cei ce reusesc sa devina specialisti, de regula in jurul varstei de 30 de ani, si-au dat seama ca pot reusi sa performeze mai bine lucrand de acasa, pentru cine vor ei si pentru mai multi bani. Ba chiar mai mult, daca au suficient de multa incredere in abilitatile de stapanire a unor limbi straine (mai ales engleza, germana si franceza – limbi internationale ale afacerilor), isi pot gasi confortabil clienti din strainatate.

O problema sociala recurenta cu care se confrunta liber-profesionistii este: cum sa te integrezi fiind acceptat prin afiliere la un grup fara sa-ti compromiti valorile si fara sa-ti schimbi identitatea? Independenta, autonomia si eficienta sunt de regula avantaje pe care un liber-profesionist le are fata de un angajat intr-o companie si sunt atribute-cheie ale rolului profesional pe care om acest il joaca. De regula, in companiile mijlocii si mari exista o anumita politica la care angajatul trebui sa se adapteze. In companiile mici si antreprenoriale, exista o mai mare flexibilitate a culturii organizationale pentru a se lasa influentata de personalitatea celor care pun umarul la dezvoltarea companiei, chiar daca nu sunt fondatori.

  

Cat de mult loc este pentru diversitatea gandirii spre un obiectiv comun?

Una din acuzele uneori aduse liber-profesionistilor de catre angajati este ca traiesc cu inflexibilitate intr-o “bula”. Altfel spus, spre deosebire de obisnuinta capitalista de practica neocomunista de a fi “inserati intr-un colectiv”, liber-profesionistii au, pacatele lor, abilitatea de a-si alege mediul in care prefera sa lucreze si asertivitatea de a refuza clientii si proiectele care nu le convin. Cand cineva lucreaza intr-un colectiv (nu intr-o comunitate), trebuie sa invete cand se cuvine sa vorbeasca si cand sa taca, caci frustrarea, compromisul si umilinta sunt la mare cautare intr-o societate matriarhala cum e cea romaneasca. La urma urmei, intrebarile vorbesc despre cel care le pune (3). Liber-profesionistul este liber sa nu este interesat de asemenea sporturi. Prin urmare, daca isi antreneaza abilitatea de a pune intrebari (4), are sanse sa puna intrebari mai valoroase clientilor cu care vrea el sa lucreze. Dorinta de a spune ceva diferit de ceea ce este “reglementar” gaseste astfel locul potrivit de manifestare cu creativitate.

In general, romanii traiesc intr-o cultura a acordului, in care contradictia si dezacordul sunt privite ca sursa de conflict, neintelegere, insulta, lipsa de respect, neincredere, zeflemea, inferioritate, superioritate, neacceptare, minciuna, incomptibilitate, contestatie, zazanie, discordie, disputa, diferend, disensiune, blamare, sanctiune, critica, atac, admonestare, para, carcoteala, cearta, contradictie, infierare, invrajbire, infruntare, antagonism, incongruenta si nealiniere, lipsa de armonie, ruptura, animozitate, subversiune, dusmanie, harta, dezbinare, antinomie, rea-vointa, dusmanie, revolta, ostilitate, frictiune, lupta, batalie si chiar razboi. Ca urmare, alternativa la a nu fi de acord cu cineva este a-l barfi pe la spate si/sau a-l “lasa sa moara prost”.

Contradictia si dezacordul sunt privite mai rar ca sursa de progres, cunoastere, diferenta si diversitate, disonanta, dezbatere, conversatie, opozitie, libertate de manifestare a constiintei, divergenta de opinii, paradox, imbunatatire prin amendamente, exercitiu de dezbatere si/sau gandire critica, controversa, consfatuire, consiliu, sfat, dezbatere publica. Aceste sinonime nu sunt agreate pe scara larga, desi se gasesc si ele in dictionar.

A gestiona o organizatie pe baza principiilor unui colectiv nu este ceva gresit, ci e ceva care poate fi imbunatatit, atata doar ca pentru a organiza o asemenea companie dupa principii de comunitate, trebuie ca selectia si recrutarea sa se faca precum la Google: tot timpul sa se caute oameni care sa se potriveasca cu acea cultura deja existenta, viziunea fondatorilor. Cam greu.

  

Un nou secol, aceeasi mentalitate. Un viitor sumbru.

Probabil ca aceasta zicala are oarece rezonante familiare pentru romani: “Cand ai sa cresti mare, sa ai siguranta unui loc de munca intr-o unitate, sa-l faci pe tata mandru, ca sa nu faci umbra pamantului degeaba!”. Atata doar ca, cel mai probabil, tata e acum somer sau pensionar, cu siguranta nu s-ar descurca dintr-un salariu si cu siguranta nu dintr-o pensie, unitatile despre care vorbeste s-au cam inchis, iar siguranta cea mai mare a unui loc de munca e a celui creat de tine, pentru ca de acolo, de regula, nu te poate da nimeni afara decat tu insuti/insati. Mai mult, fiul/fiica daca ar lucra ca liber-profesionist, ar munci de doua ori mai putin decat tatal si ar castiga de doua ori mai mult. Bun venit in secolul XXI! Pensiile apartin de un sistem al trecutului care este nesustenabil in conditiile imbatranirii populatiei, prin urmare cei care isi pun increderea ca vor putea trai din pensiile de la stat se inseala.

Problema sociala cu care se confrunta unii din acesti liber-profesionisti este ca pe de-o parte, costul confortului de a lucra ce-ti place de acasa (5) este ca se autoizoleaza, iar pe de alta, au nevoie de o comunitate cu alti liber-profesionisti si antreprenori, in care, de la care si cu care sa invete. Din aceasta nevoie de conectare au aparut si hub-urile. Totusi, tin sa subliniez, in acest caz, este deja vorba (ideal) de comunitate, nu de colectiv. Hub-urile sunt comunitati de oameni care se reunesc in jurul unor interese strategice pentru prosperitate, profit si dezvoltare.

In realitate, individualismul nu inseamna egoism, iar comunitatea nu inseamna colectivitate.  Totusi, mentalitatea oamenilor care au acum 50-60 de ani a fost transmisa celor care acum au 20-30 de ani, astfel ca generatia actuala de liber-profesionisti are dificultati in gasirea unui loc (nu de munca) in societatea romaneasca. Acceptarea lor pe scara larga in economie si in societate este conditionata de schimbarea identitatii. Astfel, in loc sa-i incurajeze spre antreprenoriat si dezvoltare de comunitati, majoritatea (si mai ales statul) ii trage pe liber-profesionisti in jos, inapoi spre organizatiile centrate pe principii de colectivitate.

Ceea ce multi liber-profesionisti nu reusesc sa recunoasca este ca standardele dupa care munca si identitatea lor sociala nu este pretuita de unii se face dupa niste criterii care nu au legatura cu nimic din acestea: viitor, capitalism, comunitate. Alegerea logica din pozitia de liber-profesionist este doar inainte: spre antreprenoriat, spre constructie de comunitati, spre networking, spre dezvoltare de companii. Multi nu stiu asta si prefera sa aleaga din nou o pozitie (mai valoroasa financiar, desigur) in cadrul unei companii. De fapt, exista atat de multe schimbari care trebuie sa fie realizate individual, incat nu ar trebui sa ne mire ca este cu atat mai greu a transforma, a urni, a mobiliza o societate?

In cele din urma, din punct de vedere economic, pe termen lung, Romania se indreapta catre auto-distrugere. Forta de munca tot mai competenta prefera intr-o masura tot mai mare sa plece in strainatate, sau cel putin sa lucreze pentru clienti de acolo. La urma urmei, a calatori pentru a lucra din orice punct al lumii e mai ieftin sau la fel ca si cum ar plati pentru a se afla in Romania. Cei ce prefera sa ramana doar angajati in companii de obicei se dezvolta pana la punctul in care sunt lasati (apoi fie pleaca pe cont propriu, fie se plafoneaza), apoi se consoleaza cu ideea unei pensii pe care s-o primeasca (in sperantele lor idealiste) de la un stat falimentar si pe cale de destramare (6).

Observ cum tot mai multi din cei cu care sunt conectat profesional pe retele sociale, pe care i-am cunoscut personal fata in fata in Romania au emigrat si au cariere de succes in strainatate. Nu e o statistica, ci o observatie subiectiva. De ce? Poate pentru ca in afara Romaniei reusesc sa gaseasca niste comunitati organizate pe criterii profesionale. Poate pentru ca in afara Romaniei reusesc sa fie acceptati ca indivizi de succes ca urmare a individualismului. Poate pentru ca acolo reusesc sa aiba parte de clienti care ii apreciaza si ii platesc mai bine decat s-au obisnuit in Romania. Poate pentru ca acolo nu au cheltuieli lunare de intretinere cu mult mai mari decat in Romania, dar au cu siguranta venituri mai mari. Poate pentru ca in Romania, liber-profesionistii si antreprenorii sunt pedepsiti de societate si de stat, in loc sa fie incurajati. De fapt, parerea mea este ca cei ce reusesc sa isi asume pe deplin pozitia de liber-profesionist sau de antreprenor au reusit sa iasa din Patul lui Procust dupa care se judeca securitatea zilei de astazi pentru compromisul zilei de maine.

In ciuda “cruzimilor” afirmate in acest articol, nu am ceva in mod deosebit impotriva companiilor mijlocii si mari. Critica mea porneste din intentia de a incuraja productivitatea (un termen ce suna comunist, dar este foarte capitalist) si folosirea la maxim a potentialului creativ al individului. Exista in Romania, pe de-o parte, unele companii in care comunitatile si cutura organizationala prospera, si pe de alta parte, exista majoritatea. Care va avea tot mai multa concurenta (stiti voi, de la cei un miliard de nomazi digitali…).


Referinte

1. https://levels.io/future-of-digital-nomads/

2. http://www.inspire-magazine.ro/dr-menis-yousry-toate-limitarile-noastre-sunt-emotionale/

3. https://analyticvision.wordpress.com/2010/01/22/what-do-your-questions-say-about-yourself/

4. https://discerne.wordpress.com/2014/09/26/arta-de-a-pune-intrebari-puternice-cu-discernamant/

5. https://brightside.me/creativity-art/15-brilliant-comic-strips-showing-how-freelance-life-is-different-to-an-office-job-238160/

6. http://economiaonline.ro/regionalizarea-romaniei-sub-masca-regionalismului-si-a-democratiei/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *