web analytics

Convergenta/divergenta ciclurilor economice in Zona Euro (12)

Andrei RADULESCU, Senior Investment Analyst SSIF Broker

Convergenta ciclurilor economice ale statelor din cadrul unei Uniuni Monetare constituie unul din criteriile fundamentale mentionate de literatura Zonelor Monetare Optime. Importanta acestui criteriu este relativ imediata. Conform principalelor contributii la aceasta literatura, o convergenta a ciclurilor economice contribuie la cresterea gradului de integrare economica a statelor membre ale unei Uniunii Monetare – o sincronizare mai buna din punct de vedere macroeconomic. Cu alte cuvinte, se poate spune ca acest proces poate determina o transmitere mai eficienta a deciziilor de politica monetara (stabilite de banca centrala a Zonei Monetare), care sa determine o reducere a probabilitatii ocurentei si manifestarii socurilor asimetrice.

Prin decizia de a participa la o Uniune Monetara statele pierd independenta politicii monetare si a politicii de curs de schimb, doua instrumente de politica economica utilizate in procesele de ajustare macroeconomica si financiara in urma ocurentei socurilor economice (simetrice si, mai ales asimetrice).

Practic, in cazul concret al Zonei Euro, Banca Centrala Europeana stabileste politica monetara in functie de climatul macroeconomic agregat (la nivel de regiune) (nu in functie de situatia economica dintr-un stat membru). Prin urmare, pentru economiile cu o dimensiune redusa in ansamblul Uniunii Monetare care se confrunta cu un climat macroeconomic diferit de cel consemnat la nivel de regiune, deciziile de politica monetara ar putea determina efecte adverse (fie adancirea recesiunii, fie exacerbarea cresterii).

Astfel de situatii au putut fi observate de la lansarea monedei unice europene pana in prezent. Spre exemplu, in perioada iunie 2003 – decembrie 2005 Banca Centrala Europeana a mentinut dobanda de referinta la nivelul minim istoric de 2%, pe fondul climatului macroeconomic dificil la nivel de regiune (agregat). Aceasta politica monetara a determinat un declin al dobanzii reale (catre valori negative) in tarile cu inflatie peste media regiunii. Prin urmare, in aceste economii s-a consemnat o accelerare a ritmului de evolutie a PIB-ului in perioada 2003-2005.

Dupa cum se poate observa in graficul alaturat, economia Irlandei a accelerat de la 4,2% an/an in 2003 la 4,5% an/an in 2004, respectiv la 5,3% an/an in 2005 si 2006. Totodata, economia Spaniei a accelerat de la 3,1% an/an in 2003 la 3,3% an/an in 2004, 3,6% an/an in 2005, respectiv 4,1% an/an in 2006. Nu intamplator, acestea se numara printre statele cu dificultati de ajustare in contextul Marii Recesiunii. Practic, politica bancii centrale din perioada 2003-2005 a permis acumularea de dezechilibre macroeconomice de catre unele economii din Zona Euro.

 

Un alt episod relevant este mai recent. In primavara anului 2011 Banca Centrala Europeana a decis demararea procesului de normalizare a politicii monetare, desi criza datoriilor suverane se intensifica de la o luna la alta. Prin urmare, am asistat la majorarea graduala a costului finantarii, cu impact nefavorabil pentru economiile in care procesul de ajustare in urma valurilor crizei nu era nici pe departe terminat.

Contributiile la literatura Zonelor Monetare Optime considera ca astfel de situatii ar putea fi evitate in masura in care ar exista o sincronizare a ciclurilor economice ale tarilor care participa la o uniune monetara.

Referitor la acest criteriu fundamental al convergentei economice trebuie mentionat faptul ca “noua teorie a zonelor monetare optime” introduce conceptul de specializare (dezvoltat de Krugman (1993)) (“abordarea pesimista”) si conceptul de endogeneitate (elaborat de Frankel si Rose (1998)) (“abordarea optimista”).

Laureatul Premiului Nobel – Paul Krugman – demonstreaza in lucrarea “Lessons of Massachusetts for EMU” ca pe masura cresterii gradului de integrare economica exista riscul ca regiunile unei Zone Monetare sa se specializeze pe anumite ramuri economice. Cu alte cuvinte, probabilitatea aparitiei si manifestarii socurilor economice asimetrice este in crestere. Analizand cazul concret al statului New England din Statele Unite ale Americii, Krugman demonstreaza ca intensificarea integrarii economice in cadrul unei Uniuni Monetare poate determina concentrarea geografica a ramurilor industriale – cresterea gradului de specializare economica (preponderenta relatiilor comerciale interramura). Cu alte cuvinte, Krugman subliniaza faptul ca aceste regiuni devin vulnerabile la instabilitatea exporturilor, pro-ciclicitatea fluxurilor de capital si fenomenul de divergenta economica. Pornind de la exemplul Statelor Unite, economistul american concluziona la inceputul anilor 1990 ca procesul de integrare economica si monetara in Europa ar putea contribui la cresterea gradului de specializare economica a statelor membre, in functie de avantajele comparative pe care le prezinta fiecare economie (conform figurii alaturate).

Cu alte cuvinte, conform acestei paradigme, crearea unei uniuni monetare va contribui la reducerea gradului de diversificare economica a statelor membre. Prin urmare, economiile membre ale uniunii monetare vor deveni mai vulnerabile la socurile economice de partea cererii.

Conform studiului elaborat de Kalernli-Ozcan et al (2001)3, integrarea financiara contribuie si mai mult la specializarea productiei. Astfel, in figura de mai sus, o economie membra a unei zone monetare va evolua de la punctul 1 catre punctul 2 (un grad mai mare de deschidere si o corelatie mai redusa a ciclului economic cu ciclul economic al zonei monetare). Acest paradox al specializarii este evidentiat si Frankel (1999). Un grad ridicat de integrare economica conduce la un grad ridicat de specializare a productiei, cu alte cuvinte, la un grad redus de diversificare economica, putand contribui la cresterea probabilitatii incidentei socurilor economice idiosincratice.

Pe de alta parte, conform criteriului de endogeneitate, integrarea economica si monetara contribuie la sincronizarea economiilor tarilor membre. O moneda comuna pentru mai multe economii nationale poate fi conceputa ca un angajament serios si durabil. O uniune monetara contribuie la cresterea fluxurilor de investitii intre tari si la consolidarea integrarii economice, prin diverse mecanisme: integrarea economica contribuie la raspandirea socurilor de productivitate; integrarea monetara introduce disciplina economica pentru tarile participante. Frankel si Rose (1998) considera ca pe masura integrarii comerciale si a cresterii corelatiei intre economiile tarilor membre, zona euro va urma traiectoria de la punctul 1 la punctul 2 in figura 1.2., ulterior spre dreapta liniei ZMO (zona monetara optima). Cu alte cuvinte, conform acestui concept, respectarea criteriilor ZMO este endogena (tarile care participa la UME satisfac aceste criterii ex-post si nu ex-ante).

Aplicabilitatea acestui concept in cazul concret al zonei euro este evidenta: chiar daca inainte de crearea uniunii monetare in Europa, aceasta nu constituie o zona monetara optima, introducerea monedei unice, per se, poate contribui intr-o forma semnificativa la dezvoltarea relatiilor comerciale si la cresterea gradului de integrare economica, care sa rezulte intr-un grad ridicat de corelatie a economiilor ale tarilor membre. Astfel, o zona monetara poate deveni optima ex post chiar daca nu este ex ante.

Am analizat sincronizarea ciclurilor economice ale tarilor din Zona Euro (12). Practic, am analizat comportamentul componentei ciclice a PIB-ului acestor economii in perioada 1996-2011.

Am obtinut componenta ciclica (ca ritm de evolutie an/an) prin diferenta intre PIB total (evolutie an/an) si PIB potential (evolutie an/an). Componenta structurala a PIB a fost determinata in prima parte a acestui capitol, conform metodei Cobb-Douglas.

Am utilizat indicatorul standard pentru a comensura convergenta mai multor elemente ale unei structuri si anume abaterea medie patratica. Observam ample fluctuatii ale acestui indicator, in perioada lansarii monedei unice europene si o tendinta ascendenta initiata la jumatate anilor 2000 si amplificata odata cu sosirea Marii Recesiuni.  

Dupa cum se poate observa in graficul alaturat, am asistat in perioada 1996-2001 la o convergenta a componentei ciclice a PIB-ului statelor membre ale Zonei Euro (12). Cu alte cuvinte, putem spune ca a avut loc un proces de convergenta a ciclurilor economice ale acestor state inainte de lansarea euro. In plan teoretic, s-ar putea asocia aceasta convergenta temporara a ciclurilor economice cu masurile implementate de autoritatile responsabile cu implementarea politicilor macroeconomice in aceste tari pentru respectarea criteriilor de convergenta nominala si calificarea la proiectul mondei unice europene. Mentionez in acest context ca titlu de exemplu politicile de consolidare bugetara pentru respectarea tintelor bugetare stabilite prin Tratatul de la Maastricht si reiterate prin Tratatul de la Amsterdam.

Cu toate acestea, acest proces de convergenta a ciclurilor economice nu a prezentat durabilitate, dupa lansarea monedei unice putandu-se nota oscilatii importante ale indicatorului (abaterea medie patratica) si initierea unei tendinte ascendente (expresie a divergentei) in 2004.

Practic, dupa 2004 am asistat la o divergenta a ciclurilor economice ale tarilor europene, proces de divergen ta care s-a amplificat odata cu declansarea primului val al Marii Recesiuni.

Aceasta divergenta poate, dupa parerea mea, sa fie justificata de o serie de factori: in primul rand dupa introducerea euro statele europene nu au mai avut acelasi “interes” privind respectarea criteriilor de la Maastricht (mai multe tari au violat Pactul de Stabilitate si Crestere in prima jumatate a anilor 2000); totodata, politica monetara unica coroborata cu persistenta diferentialului de inflatie a determinat diferente ale efectelor deciziilor luate de Banca Centrala Europeana; iar amplificarea divergentei odata cu sosirea Marii Recesiuni poate fi pusa pe seama diferentelor de reactie la criza de lichiditate (practic criza globala a scos in evidenta fragilitatea convergentei economiilor europene, dezechilibrele acumulate de acestea pe parcursul ultimilor ani ai Marii Moderatii).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *