web analytics

Cauze false ale crizei actuale

Cristian PAUN

Imediat ce criza economica si-a facut simtite mai acut efectele (noi suntem in criza de mult mai mult timp decat suntem inclinati sa credem) chiar la scara globala, un intreg esalon de specialisti s-a pus in miscare sesizand pericolul fundamental al compromiterii interventionismului monetar si al utilitatii bancilor centrale si a sistemului pe care il apara si care incalca legi economice fundamentale peste care orice economist cu minima cultura economica nu poate trece. Au fost aduse in discutie cauze ale crizei pe care nimeni nu le-ar fi banuit ca ar avea vreo relevanta sau ca din ele ar fi posibil vreodata sa fie extrasa vreo “teorie” economica:

  • Lacomia oamenilor de rand care au sesizat oportunitatea pietelor imobiliare si care sa-au aruncat sa cumpere case si terenuri dublata apoi de lacomia investitorilor pe pietele financiare (de cele mai multe ori aceiasi care s-au lacomit si sa cumpere case si terenuri) care au cumparat in voie titluri financiare care nu aveau in spate decat instrumente foarte riscante (credite ipotecare) frumos impachetate (cat mai in afara bilantului bancilor care initial au dat aceste credite) si garantate “din plin” de aprecierile extrem de favorabile ale agentiilor de rating si ale bancilor care au oferit garantii tot mai sofisticate ca vor plati ele in locul celor care nu vor mai avea bani de rate la creditele ipotecare. La aceasta lacomie putem adauga si lacomia managerilor de top din banci care au devenit iubitorii unui risc tot mai mare, stimulati fiind de bonusurile absolut fabuloase si de participatiile la profit cu care erau remunerati. Aceste stimulente au modificat radical comportamentul si mentalitatea operatorilor din piata financiara;
  • Ticalosia bancherilor si a celor care misuna si prospera de pe urma unui sistem bancar extrem de prost setat de catre bancile centrale, mult prea permisiv si mult prea obedient fata de interesele celor care extrag profituri din creatia monetara.
  • Lipsa de reglementare care sa stavileasca pofta de profituri rapide si ticaloase ale celor din banci dar si sa puna bariere in calea lacomiei si poftei de a te imbogati dintr-o casa pe care o cumperi pe nimic si o renovezi cu minim de efort si inteligenta in speranta de a o vinde la preturi de cateva ori mai mari.
  • Lipsa de informatie la nivel de operatori care sa sesizeze corect situatia de pe piata, sa inteleaga mai bine riscurile sistemice;
  • Proasta guvernare din sistemul financiar-bancar care nu a limitat aproape deloc pofta de risc si interesul pentru implicarea bancilor si a economisirilor pe care acestea le atrageau in actiuni si operatiuni de finantare tot mai riscante si tot mai toxice pentru bilanturile pe care le raportau;
  • Imperfectiunea pietelor financiare care nu au putut corecta prin “mana lor invizibila” toate aceste erori sau probleme si nu le-a putut sanctiona prin faliment inca de la primele lor manifestari.

Nimeni nu contesta faptul ca oamenii sunt imperfecti, ca pietele nu dau rateuri si ca nu ofera intotdeauna solutia perfecta. Nimeni nu contesta natura firii umane si alterarea comportamentului uman sub imboldul acestor stimulente. Problema este insa ca toate aceste cauze sunt cauze false si, daca in intentia de a ne salva punem accent pe rezolvarea lor, de fapt nu vom face decat sa prelungim agonia in care ne zbatem. Masuri de genul: limitarea bonusurilor, salvarea de la faliment a bancilor cu probleme, introducerea de impozite pe tranzactiile financiare sau pe averile mari, cresterea fiscalitatii pe proprietate, introducerea de reglementari cu privire la buna guvernare in banci sau la limita minima de capital cu care sa opereze aceste institutii nu sunt de fapt solutii. Ating prea putin miezul problemei pentru ca pleaca de la cauzele false ale crizei mentionate mai sus.

Care sunt adevaratele cauze ale crizei atunci? La baza ticalosiei si lacomiei stau alte cauze de fapt? Raspunsul nu este foarte complicat de dat: adevarata cauza a crizei este data de socialismul monetar si de productia de bani din nimic. Aceasta productie de bani induce in economie ceva care nu are sens si la care au visat de-a lungul timpului foarte multi regi sau imparati: posibilitatea de a crea bunastare fara efort sau costuri imense (e vorba doar de ceva hartie sau plastic mai noi si putina culoare). Toata aceasta productie de bani inteligent impartita intre bancile centrale, stat si bancile comerciale a alimentat ticalosia bancherilor care au exploatat doar hazardul moral primit cadou, a alimentat lacomia unora dintre noi care am sesizat ce mana cereasca poate pica pe capul nostru daca vom da din coate si vom ajunge cat mai aproape de robinetul de bani, a generat proasta guvernare in sistemul bancar interesat mai degraba de multiplicarea cat mai eficienta a banilor creati initial din nimic de banca centrala si de valorificarea unui intreg set de privilegii aflate absolut in contradictie cu orice principiu economic de bun simt (rezerva fractionara care permite sa imprumuti aceeasi bani la mai multi deodata, salvarea de la faliment, operarea cu capital adus de acasa extrem de putin). Fara o banca centrala absolut dedicata statului si bancilor comerciale, abuzurile impotriva celor care economisesc sau care se chinuie sa obtina profituri oferind ceva pietei (fie munca bruta, fie creativitatea lor antreprenoriala) nu ar fi fost posibile. Mirajul imbogatirii la umbra statului si a monopolului pe care il are acesta pe creatia monetara a cuprins pe tot mai multi. A fost aproape trecut cu vederea faptul ca nu putem trai toti din acest miraj si ca de fapt el ascunde in spate o mare drama: unii se imbogatesc in timp ce altii saracesc (productia monetara are un puternic efect redistributionist, cei care ajung primii la banii nou tipariti fiind castigatori net). Buluceala de a pune mana pe cat mai multi bani creati din nimic a facut ca sistemul sa se gripeze (el e practic similar oricarui sistem de tip piramidal). Sistemul bancar nu duce lipsa nici de reglementari (e poate cel mai reglementat sistem dintre toate) ci duce lipsa de reglementari bune si corecte pentru economia reala – singura care conteaza.

Cei care ne vorbesc despre criza ca fiind determinata de esecul pietei arata ca inteleg prea putin din fenomen. Piata nu are cum sa functioneze corect si eficient, nu are cum sa isi puna in functiune mana sa invizibila, in contextul in care este complet bulversata de bani aruncati din elicopter in buzunarele unora cu care acestia apoi actioneaza fie pe piata capitalurilor, fie pe piata imobiliara sau alte piete de consum. Preturile sunt alterate complet iar informatia care deriva din ele este una absolut inutila. Haosul monetar a facut ca pietele sa fie complet oarbe si complet incapabile sa rezolve ceva. Este absolut aberant sa ceri pietei sa corecteze ceva ce nu a fost creat in interiorul ei. Banii de hartie au in spatele lor principii politice si nu principii economice derivate din schimb sau din piata. Atunci cand blamezi piata si o faci vinovata de criza inseamna ca ai in spate alte interese: iti doresti din tot sufletul sa pastrezi si sa aperi un sistem care paraziteaza pur si simplu economia reala pentru a ramane cat mai aproape de robinetul de bani, singurul lucru la care te pricepi fiind acela de a extrage rente din prietenia ta cu statul. Incapabil sa intelegi cu adevarat piata, temator de forta sa de corectie, devii dusmanul ei cel mai aprig si o acuzi ca nu a fost in stare sa rezolve probleme pe care era imposibil sa le rezolve. Cu cat socialismul monetar va continua, cu atat criza va persista si ne va saraci sistematic. Pe cea mai mare parte dintre noi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *