web analytics

Boala falselor criterii de promovare

Zemanta Related Posts Thumbnail

Cristian POPESCU – prodecan FEAA, Universitatea “Al. I. Cuza” Iasi

Se discuta acum, pentru a n-a oara, despre criteriile de promovare si abilitare a profesorilor din universitati. Am primit un draft cu propuneri. Ma asteptam sa fie mai exigente decat cele de pana acum, dar am constatat ca, de fapt, sunt draconice. Se pare ca, in goana dupa mult dorita performanta, s-a ales calea cea mai daunatoare: supra-reglementarea. Comisia CNATDCU, cea care stabileste criteriile, considera ca, prin inasprirea conditiilor, profesorii vor deveni mai buni. Este, evident, o necunoastere a modului in care functioneaza natura umana. Mises, unul dintre marii specialisti in comportament uman, spunea ca o regula impusa nu conduce decat la gasirea unor noi solutii si nu la rezolvarea problemei. Ca sa fiu mai explicit, atunci cand, intr-un parc, administratorul nu face  o alee pe drumul cel mai scurt intre punctul de intrare si cel de iesire, trecatorii  isi vor croi propria lor alee, trecand peste spatiul verde. Asa e si aici. Reglementarea si criteriile restrictive nu vor rezolva o problema ci vor conduce la gasirea unor noi solutii pentru atingerea obiectivelor indivizilor interesati.

Domnilor colegi, problema performantei in educatie nu tine, fundamental, de stabilirea unor criterii cat mai dificile. In primul rand, este vorba despre finantare. Orice economist stie ca exista o relatie directa intre inputuri si outputuri si ca randamentele sunt descrescande. Ce inseamna acest lucru? Ca, daca nu modifici capitalul fix (in cazul nostru infrastructura), oricat ai creste contributia factorului uman, rezultatele vor fi din ce in ce mai putin performante, in termeni relativi. Ca sa ma exprim in termeni uzuali, daca nu se face ceva in vederea intaririi universitatilor sub aspect financiar ( cum ar fi marirea finantarii de baza, spre exemplu), rezultatele criteriilor dumneavoastra vor fi opuse celor preconizate de CNATDCU: o calitate din ce in ce mai slaba a celor vizati.

Apoi, stau si ma intreb, cat din aceasta cercetare pe care o solicitati dumneavoastra, este utila omenirii? Este vreunul dintre multele articole ISI scrise in ultimii ani, in Romania, in domeniul economic, capabil sa influenteze in vreun fel comportamentul economic al indivizilor sau deciziile de politica publica? Inovatia nu se naste din reglementare, ea apare acolo unde exista o efervescenta creatoare, unde apare o nevoie reala si o traditie in acest sens. Marile descoperiri ale revolutiei industriale s-au realizat acolo unde era traditie mestesugareasca indelungata, respectiv in Tarile de Jos sau Anglia. Si nu au fost rodul unor reglementari impuse ci a unor necesitati reale. Daca, in domeniul economic, nu exista o cerere majora pentru inovare, de ce sa ne chinuim noi s-o producem? Credeti ca putem defini comportamentul uman cu ajutorul ecuatiilor matematice? Credeti ca noi, cei care ne straduim sa producem, prin impunere, cercetare, vom putea sa educam indivizii in a fi mai rationali? Credeti ca, daca veti pune la indemana politicienilor instrumente sofisticate de prognoza si decizie pe termen lung, ei vor renunta la recunoscuta lacomie sau vor uita ca, pentru a obtine votul cetateanului, trebuie sa-i satisfaca asteptarile pe termen scurt?

Revenind, imi permit sa estimez ce se va intampla daca veti impune noile criterii: veti bloca o vreme accesul colegilor mai tineri la promovare. Pentru un an sau doi. Si apoi stiti ce va urma? Ceea ce s-a intamplat si pana acum: se vor identifica solutiile cele mai usoare si de compromis. Si in nici un caz nu se va produce cercetare reala, cu impact asupra bunastarii noastre.

Dragi colegi, in loc sa va straduiti sa inchipuiti criterii pe care nici cei de la Harvard nu le indeplinesc, mai bine ganditi-va ce asteptari au studentii nostri de la noi, ce isi doresc angajatorii de la absolventii nostri, cum puteti face lobby pentru cresterea finantarii educatiei si la alte asemenea probleme mult mai pragmatice. Nu vom avea colegi mai performanti atat timp cat recompensa monetara nu este atractiva si nu vom putea sa-i retinem in sistem pe cei mai buni.

2 Responses to Boala falselor criterii de promovare

  1. Andrei Stefan Nestian says:

    De acord ca sistemul se duce intr-o directie care nu produce o schimbare de esenta. Orice evaluare a performantei are sens doar daca ea are loc intr-un sistem care isi cunoaste obiectivele si tintele. Din pacate criteriile de evaluare a performantei pentru ocuparea posturilor sunt concepute fara o legatura cu vreo strategie sau cu obiective cunoscute. Ele sunt concepute pe ipoteza unei corelatii intre o mai mare vizibilitate internationala si o mai buna calitate a cercetarii si pe nevoia franarii ascensiunii. Iar confuzia principala este, paradoxal, exact aici: calitatea cercetarii se considera data de vizibilitatea ei, nu de utilitatea ei pentru vreun beneficiar ”practician”. Impactul national al orientarii spre ”vizibilitatea internationala” este cvasi-stoparea difuzarii de stiinta spre beneficiarii locali si in limba romana.

    • Cristian Popescu says:

      De acord! De aceea am pus problema contextului si nu a justetii generale a acestor criterii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *