web analytics

Autostrada increderii are dublu sens

Norel MOISE – editor-sef Piata Financiara

Am purtat in ultimele luni numeroase discutii cu persoane influente si importante din mediul financiar. Tema predilecta – cautarea unui raspuns la intrebarea cum iesim din recesiune. Cu aditionala ei ipoteza – ce vine prima: cresterea economica sau accelerarea creditarii. Raspunsurile sunt importante in conditiile in care nu cred ca poate nega cineva faptul ca actuala criza pe care o traverseaza lumea (si Romania, implicit) are importante accente legate de perceptie si a fost accentuata de viciile de comunicare si pierderea increderii.

La nivel global lucrurile par sa se mai fi clarificat: zvonuri privind posibila spargere a euro sunt din ce in ce mai putine: chiar daca grecii si bulgarii mai fac cate-o manifestatie si ii ameninta pe politicieni cu linsajul incorpore. Nu am mai auzit de ceva timp vreo data inaintata pentru iesirea Greciei din zona euro (acum la moda-i Ciprul). Inca o bula e pe cale sa plesneasca in Italia, unde alegerile s-au incheiat nedecis si tara, aflata pe marginea prapastiei e neguvernabila (deja au si inceput depunctarile pe linie de rating-uri).

Probabil lumea financiara e prea ocupata sa scoata din foc castana incinsa numita Cipru, care intr-un final a ajuns sa faca o nationalizare mascata a depozitelor bancare mai mari de 100.000 de euro. Deponentii vor plati oalele sparte mai abitir decat cele doua mari banci cipriote. Una dintre ele, Laiki, urmeaza sa fie inchisa, cea de a doua, Bank of Cyprus, incercand sa fie salvata prin transferul pasivelor bune de la prima. Decizia e grea, nu are precedent in UE si deschide o cutie a Pandorei extrem de perfida. Troika pare sa-si fi impus punctul (sau pumnul) de vedere inca odata. E un semnal ca UE nu mai e dispusa sa plateasca pentru oalele sparte de poznasii sai copii aflati in mahalalele din apropierea hotarelor.

Revenind la ceea ce ne doare pe noi mai mult, as lega planarea incertitudinilor si lipsa increderii (in societate, intre parteneri de afaceri, intre banci si parteneri de afaceri, etc) si de o lipsa de transparenta. Intre transparenta si incredere este o cauzalitate ce nu poate fi pusa sub semnul intrebarii. Primii care par sa fi sezizat acest lucru par a fi cei din mediul financiar. Institutii recunoscute pentru faptul ca nu isi faceau publice rezultatele financiare inainet de criza au inceput sa intre in randul celor care aparent pun totul in vitrina frumos decorata. Cu riscul ca unii dintre noi sa vada ca totusi pe afara-i vopsit gardul si-nlautru-i leopardul (a se putea citi mixul de cresteri de active si credite laolata cu un nivel de acoperire cu provizioane a NPL-urilor deplorabil, cu riscurile aferente).

Sa nu ne bucuram insa prea tare de acest exces de transparenta pentru ca orice medalie are avers si revers: amatorii de date financiare, scormonind prin rapoartele companiilor, din 2002 pana astazi, pot remarca faptul ca rapoartele anuale sunt din ce in ce mai sarace in informatii. Daca prin 2007, spre exemplu, citind un astfel de raport anual vedeai structura creditelor pe tipuri de clienti sau pe tipuri de valute, astazi abia de mai gasesti soldul total al creditelor. Iar exemplele pot continua… Cine are nevoie spre exemplu de date bilantiere si le consulta in pagina Ministerului Finantelor Publice se ia cu mainile de cap! Numai statistician sa nu fii in vremurile acestea.

Mergand mai departe, auzim zi de zi plansete legate de imposibilitatea atragerii de finantari. Sa zicem ca inghitim eterna sintagma: bancherii sunt lacomi si nu ne dau. De ce nu vrea nimeni sa iasa cu obligatiuni corporatiste? De ce nu vrea nimeni sa lanseze pe bursa cu IPO? Avem multe companii private puternice care ar putea obtine bani in acest mod poate in conditii mai facile. Citeam deunazi ca pe bursa de la Varsovia au fost in 2012 peste 100 de IPO, iar la Bucuresti niciuna! Nu cumva tot frica de transparenta e tot cea care tine companiile departe de bursa? Nu care cumva ne temem sa nu vada concurenta ce facem noi si cum o ducem?

E grav daca nu intelegem faptul ca era banilor ieftini si usor de obtinut a trecut! Si nici nu se va mai intoarce prea curand! Investitorul e un animal sperios care sufla si in iaurt atunci cand isi plaseaza economiile. Iar lipsa de transparenta, cumulata cu multiplele incertitudini si numeroase hair-cut-uri pe instrumente considerate fara risc, il baga in carapace cu bani cu tot!

Si cand vorbesc de investitori nu am in vedere exclusiv persoanele care plaseaza bani in instrumente cu grad de risc mediu sau mare. Pana si pensionarul care pune o suta de lei pe luna la banca ar trebui sa poata afla totul despre institutia careia ii acorda banii. E vremea sa renuntam la stereotipuri de genul *asa e politica noastra corporatista de comunicare*, daca vrem sa insuflam incredere. De ce as pune eu bani la banca X, daca nu pot avea acces la informatii banale privind profitabilitatea ei, volumul de credite acordate, soldul anual al economiilor, etc. Situatia e cu atat mai bizara cu cat aceeasi institutie, cotata pe bursa, face la Viena sau la Paris publice pana si veniturile anuale ale managerului general! De ce eu, furnizorul tau de lichiditate as avea incredere in tine, banca, daca nu sunt tratat in aceleasi conditii? Nu credeti ca autostrada aceasta a transparentei si increderii trebuie sa aiba dublu sens?

Dintr-un recent interviu cu cel care supravegheaza de ani buni sistemul bancar am aflat ca, multa vreme, chiar si auditorii practicau acest joc neghiob si pagubos. Ei considerau banca centrala ca fiind un furnizor obligat sa le stea la dispozitie cu informatii, in timp ce fluxul dinspre ei catre acelasi BNR era fortuit, ca sa nu-i spunem de-a dreptul discretionar. Situatia sa rezolvat pentru ca BNR are drept de decizie asupra autorizarii auditorilor. Bietul pensionar, neavand acest drept, nu-i ramane altceva de facut decat sa revina la vechiul sau obicei de a-si pune banii la saltea, evitand banca (oricum dobanzile merg catre real-negativ cu viteza).

Intr-o legatura oarecum colaterala cu aceasta transparenta, putem pune si situatia disperata a presei, ce precadere a celei scrise. Luna de luna, alte si alte titluri de calitate se inchid. O sa mi se spuna – publicul vrea altceva. Raspunsul meu este – publicul a fost lasat deliberat sa ceara altceva – a se citi scandal si multe poze. O sa fiu si mai transant, spunandu-va ca nimeni nu are la acest moment interesul sa destepte acest popor. Politicienilor le e cu atat mai usor sa faca averi si sa manipuleze, cu cat poporul traieste in bezna, ignoranta si un confort inchipuit. Cu cat presa e mai slaba, cu atat riscul de de le fi descoperite matrapazlacurile e mai mic. Dar vina nu e  numai in curtea lor. Nici marii furnizori de produse si servicii nu se dau in vant sa mizeze pe titluri de media de calitate. De ce as vrea eu, banca, sa am cat mai multi oameni informati care sa stie sa citeasca printre randurile zecilor de pagini ale contractelor de credit? De ce eu, producator, as avea interesul sa-l informez pe consumator de drepturile sale? Mi-as ataca practic propriile interese! Ar trebui sa reflectam cu totii la reconstructia din temelii a acestei autostrazi a increderii, pornind de la transparenta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *