web analytics

ASE Chisinau, in insemnarile unui ambasador

Ionel BostanIonel BOSTAN

Recent, Ion Bistreanu, primul ambasador al Romaniei la Chisinau (1992-1993) a scos lucrarea Chisinau ’92 – file de jurnal, aparuta sub egida Bibliotecii Bucurestilor (532 pagini). Dedicata abordarii diverselor probleme ale primilor ani de constituire a statului Republica Moldova, fostul “diplomat roman pe pamant romanesc” ne spune cu modestie, in Cuvant inainte, ca nu avem de-a face, de fapt, decat cu “insemnari, reflectii ale unui om obisnuit, care a avut privilegiul de a fi martor si uneori participant la evenimentele care au avut loc in Republica Moldova imediat dupa proclamarea independentei de stat”. Desi importanta si interesanta in intregul ei, cartea ne-a atras atentia in cateva pagini care se refera la inceputurile Academiei de Studii Economice a Moldovei (ASEM) din Chisinau. Trebuie mentionat ca anul 1991 este cel al declararii Independentei Republicii Moldova, ceea ce a marcat alegerea caii transformarilor politice, economice si sociale. Tot acum s-a optat pentru democratie si economie de piata, impunandu-se si necesitatea deschiderii unei institutii de invatamant superior, care sa faca fata exigentelor economiei de tranzitie si sa pregateasca specialisti tinand cont de noile cerinte ale mediului economic.

bistriteanu-chisinau92
Sa amintim aici ca prestigioasa institutie moldava de invatamant superior (licenta-masterat-doctorat) a fost fondata la 25 septembrie 1991, in baza Hotararii nr.537 a Guvernului Republicii Moldova, plecand de la starea de atunci a doua facultati din cadrul Universitatii de Stat (Economie si Economia Comertului), ingloband si Institutul Economiei Nationale. Un rol incontestabil in devenirea a ceea ce este astazi ASEM l-a avut primul ei rector, Profesorul Paul Bran (1991-1994), “detasat” de la ASE Bucuresti. Dar iata cum vede acest lucru Excelenta Sa Ion Bistreanu (p.395): “Profesorul Bran raspunsese cu un an in urma ofertei guvernului de la Chisinau de a construi – practic de la zero – o Academie de Studii Economice, o institutie de invatamant superior menita sa joace un rol distinct in pregatirea unor specialisti care sa sparga canoanele economiei centralizate ba¬zate exclusiv pe indicatiile partidului comunist. Vreme de trei ani, a profesat si manageriat la Chisinau, departe de fra¬mantarile Bucurestiului postrevolutionar, departe de patimile unora dintre eruditii sai colegi care au speculat ideala oportunitate de a-asigura o pozitie sociala mai speciala in angrenajul sistemului politico-economic din Roma¬nia care incerca sa invete abecedarul economiei de piata.

Studentii moldoveni il iubeau pentru ca si profesorul Bran ii iubea. Imi povestea cat de greu ii era uneori sa predea, sa isi aleaga cuvintele, care sa fie cat mai accesibile unui auditoriu care avea un limbaj economic majoritar calchiat dupa termenii de specialitate din limba rusa. Nu a ironizat niciodata copilariile lingvistice ine¬rente, nu a dat niciodata ca exemplu nici invatamantul romanesc, nici studen¬tul roman. Dimpotriva. Adaptat rapid la noile realitati si noile exigente ale invatamantului economic modern, a creat o adevarata scoala la Chisinau”. Evident, in epoca au fost si opinii critice (p. 447, autorul citeaza din “Nezavisimaia Moldova”, numerele din 19 ianuarie si 2 februarie 1993): “…este de necrezut ca in cercurile noastre stiintifice nu s-a gasit un bun economist care sa conduca Academia de Stiinte economice. Sau dezvoltarea stiintei moldovenesti, posibilitatile acesteia sunt puse la indoiala?”. O conferinta stiintifica, organi¬zata in decembrie 1992 la ASEM, pe tema integrarii economice romano-moldave, este zugravita de autor astfel (pp.395-396):  “…s-a pornit de la frecvente luari de pozitii ale unor specialisti locali in domeniul economic, care percepeau corect necesitatea elaborarii unei strategii privind apropierea econo¬miilor celor doua state romanesti, ca o etapa strict necesara in perspectiva integrarii economice propriu-zise de care vorbeau toata ziua politicienii.

Cei care se numarau printre adeptii integrarii se confruntau frecvent cu birocraticul aparat administrativ central sau cel de la nivelul intreprinderi¬lor, colhozurilor si sovhozurilor care, in locul realelor avantaje ale unei co¬operari economice externe, in cazul de fata cu Romania, invocau priorita¬tea, continuitatea in relatiile cu fostii parteneri din URSS. Argumentul principal al “conservatorilor” era faptul ca Rusia era unica sursa de materii prime produse energetice, inca la preturi preferentiale. Era un adevar, tot asa cum era o realitate faptul ca moldovenii pastrau inca piete de desfacere pe piata ex-sovietica, in special pentru produsele agro-alimen¬tare. Intarzierea introducerii monedei nationale – leul moldovenesc – era inca un argument in favoarea acestora. Nimeni nu putea spune cu precizie ce efecte va avea renuntarea la rubla si cat de solida va fi moneda nationala.

Pe de alta parte, cei care doreau sa imprime o alta viziune politicii economice nationale avertizau deseori, insa fara prea mare audienta la nivelul de decizie, asupra periculozitatii conservatorismului in politica economica. Nu exista nici o garantie ca Rusia va pastra privilegiile pe care le acorda partenerilor din CSI. Aminteau de incercarea din primavara a Moscovei de a trece la plata in valuta convertibila a produselor energetice si era de asteptat ca, la un moment dat, Moscova va reveni asupra acestei intentii”. Despre participantii la simpozion, lucrarile prezentate si monitorizare, aflam (p.396) ca “au venit cativa experti economisti din Romania. Lucrari de tinuta, la obiect, cu exceptia unor luari de pozitie cam abrupte – mult prea politizate, in detrimentul argumentelor de ordin economic – in care s-au fa¬cut mai multe trimiteri la reunificarea imediata a celor doua state, calea cea mai eficienta, in opinia lor, pentru o dezvoltare economica armonioasa pe ambele maluri ale Prutului.

Manifestarea a trecut aproape neobservata in mass media dar, dupa cum aveam sa constat peste cateva zile, a fost atent, mult prea atent chiar, monitorizata de autoritati”. In fine, pastrandu-l in atentie tot pe primul rector al ASEM, Profesorul Paul Bran, autorul mai noteaza ca (p.395) “Din pacate, unele din intentiile sale au fost voit rautacios interpretate, ideologic as zice, unele din ideile sale privind integrarea economica dintre Romania si Moldova fiind rastalmacite. Din proprie initiativa folosind relatiile pe care le avea in cercurile economice internationale a reusit sa integreze Aca¬demia economica de la Chisinau intr-un sistem complex de informare, prin incheierea unui Memorandum cu BERD, bibilioteca Academiei de studii economice primind statutul de The World Bank Depozitory Librar in Re¬publica Moldova. (…) Am aflat ulterior ca, peste ani, in semn de recunostinta, una din ma¬rile sali de lectura ale institutului respectiv de la Chisinau ii poarta numele…” Aici noi am adauga si cele spuse de actualul rector al ASEM, la 20 de ani de la infiintare (25 septembrie 2011), si anume ca “Este o deosebita onoare de a pastra amintirea primului rector al ASEM – Paul Bran, n.ns. – in intruchiparea unui frumos basorelief, realizat cu sprijinul colectivului academiei, dar si din generozitatea unor sponsori”. De altminteri, pe ansamblu, rectorul ASEM – profesorul Grigore Belostecinic – cand vine vorba despre institutia pe care o conduce de o perioada insemnata de timp (doua mandate a cate patru ani), ne spune lucruri cat se poate de imbucuratoare.

Astfel, aminteste (Economistul nr. 40/ serie noua, 31 Octombrie 2011) ca in cele doua decenii scurse de la infiintare, renumita universitate “a evoluat considerabil, devenind principala si, pentru moment, unica institutie universitara de profil economic din R. Moldova, reprezentand un complex universitar modern. Nivelul inalt al studiilor, cercetarile stiintifice profunde, tendinta de perfectionare continua si abilitatea de adaptare la cerintele societatii ne-au plasat pe treapta celor mai atractive institutii de invatamant superior”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *