web analytics

Algoritmul de jos al celor de sus

O.Jora

Octavian-Dragomir JORA

“Se pare ca fratii mei cardinali au mers pana la capatul lumii pentru a-l gasi pe noul Papa”, rostea proaspat alesul pontif Francisc in fata unei audiente extaziate de fumul alb ridicat printre picurii de ploaie cazuti din Piata Sfantului Petru. Cardinalul Jorge Mario Bergoglio, argentinian cu radacini italienesti si cu pedigriu de iezuit, este “ambidextru” politic: adica de “dreapta”, deci conservator in materie de socoteli trupesti, insa de “stanga”, asadar progresist, in chestiuni de asistenta sociala si de stat providenta. Este cunoscut pentru afirmatiile transante despre marginalizatii din spatiul sau de obarsie. “Locuim in cea mai inegalitara parte a lumii, care a crescut economic cel mai mult, dar a redus nefericirea cel mai putin”, spunea Bergoglio la o reuniune a episcopilor latino-americani. Daca pledoaria crestina pentru moderatie si ajutor este fireasca, mantuirea prin Stat ramane totusi un subiect sensibil moral.

Papa si-a ales numele dupa cel al Sfantului Francisc din Assisi, reformatorul gandirii catolice de secol XIII, cel despre care se spune ca insusi Dumnezeu i-ar fi poruncit sa repare o Biserica aflata in plina ruina morala a Evului Mediu Intunecat, intr-o perioada in care printii si Papii se luptau pentru regatul pamantesc. Mesajul unei atari renasteri ramane actual intr-o perioada in care tot mai multi dintre prelatii Bisericii Catolice cad sub incidenta zicalei “fa ce zice pastorul, iar nu ce face el” si in care orbirii mercantile a aurului i-au luat, la fel de insidios, locul poftele bolnavicioase ale carnii. Biserica a ajuns sa nu mai fie intr-atat de cunoscuta mediatic pentru slujbele sale, cat pentru sodomii, aceasta intr-o lume postmoderna in care persoana se preface tot mai mult (si in sensul de “transforma”, si in cel de “simuleaza”) redusa la conturi de fakebook si unde Sfanta Scriptura rezista greu tabloidizarii.

Se spune ca alegerea unui Papa este o lucrare a Sfantului Duh, care inspira omul din cardinalul elector inspre o dreapta alegere pentru Cetate. Totusi, intregul ritual electiv pare publicului profan parca prea mult incarcat de calcul politic, decat patruns de lucrare divina, desi condensarea timpului alocat deliberarii, liliputan dupa standarde politice, este menita sa intretina comunitatii ideea ca numitorul comun ar fi demult sadit in conclav, numai privirea cazuta a omului impiedica gasirea iute a luminii de sus. Insa omul de stiinta este ispitit sa gaseasca raspunsuri telurice pana si lucrarii cerurilor. Cercetatorii din stiintele sociale, de varii spite epistemice si doctrinare, cauta sa explice alchimia alegerii Papei reducand-o la calcule: este alegerea Papei un exercitiu de teoria jocurilor, economie comportamentala, design de mecanisme si alte asemenea lucruri pamantene? Insa atunci unde ar mai fi “taina”?

Se spune ca Papa Ioan Paul al II-lea ar fi solicitat Academiei Pontificale de Stiinte Sociale sa constituie un grup de consiliere format din politologi, sociologi si economisti de marca, care sa ajute la construirea unui mecanism al conclavului elector astfel incat sa se minimizeze riscurile instalarii unor blocaje in actul alegerii. Unul dintre economistii chemati in cruciada ameliorarii designului institutional a fost Kenneth Arrow, laureat al premiului Nobel pentru economie si a carui cea mai celebra contributie vine din domeniul “paradoxurilor votarii”: ideea dezvoltata de el sub numele de “teorema imposibilitatii” explica cum “majoritati conflictuale” pot face sa nu existe un castigator reprezentativ chiar si in cazul unor alegeri corecte; acelasi principiu, insa in alte cuvinte: “preferintele colective tind sa fie ciclice, aceasta desi preferintele individuale nu sunt asa”. Pacea in Capela Sixtina tine si de algoritmi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *