web analytics

Ajustarea TVA a redus supraindatorarea populatiei

ionut.balan

Doar 3% dintre deponentii romani detin 60% din totalul economisirilor populatie, ceea ce face sa se traga concluzia ca veniturile populatiei au o disparitate mai ridicata fata de media europeana, fapt ce se reflecta si in structura depozitelor bancare. Si ca e necesara o micsorare a inegalitatilor sociale pentru obtinerea de crestere economica sustenabila..

Ceea ce trebuie subliniat insa este ca daca disponibilitatile romanilor sunt concentrate si probabil sub o zecime din populatie are capacitatea sa economiseasca, mai importanta decat structura si dinamica depozitelor bancare e reducerea supraindatorarii, impovarare ce a survenit in 2010, dupa marirea TVA si taierea salariilor.

Iar in aceste conditii, in care economisesc foarte putini, nu se poate vorbi de o clasa de mijloc si, din nou, se pune problema ca atenti la echilibrele macroeconomice s-au scapat din vedere cele microeconomice. Dezechilibre care s-au accentuat in ultimii ani si sunt responsabile pentru escaladarea creditelor neperformante.

Si pentru ca am ajuns sa vorbim iarasi de micro si macro haideti sa reluam discutia legata de faptul ca romanii trebuie sa plateasca accize la fel ca-n UE si taxe pe proprietate, fara ca lefurile lor si datoria publica sa fie ca acolo.

De ce am adus in discutie salariile si datoria guvernamentala? Pentru ca veniturile-s mici si sunt erodate de taxe. Ceea ce-i permite statului sa se imprumute mai putin. Pana se ajunge ca datoria publica sa fie mai redusa decat cea a menajelor. Iar asta se numeste macrostabilitate.

Daca ratingul suveran este mai bun decat cel al familiilor, statul e mai putin riscant si se imprumuta in mai mica masura inseamna ca ar trebui sa scada impozitele ca sa ajungem la relatia corecta.

Statul, mai putin riscant, sa se indatoreze mai mult si familiile mai putin. Deoarece taxele si impozitele cand devin mai mari constrang populatia sa compenseze povara cu credit. Iata de ce trebuie sa se micsoreze impunerile fiscale, deoarece oamenii politici trebuie sa fie educati si responsabili. In caz contrar, ei genereaza riscuri sistemice.

Si daca marirea TVA de la 19% la 24% a fost considerata o greseala, atunci  binevenita corectie constituie o recunoasterea publica a erorii, ca la restitutio in integrum.

De altfel, dupa reducerea TVA, indatorarea s-a micsorat si economisirea a crescut. Si atunci solutia este scaderea mai departe a taxei pe valoarea adaugata, cu o cota semnificativa, dar si a altor impuneri, precum accizele, fiindca nu e normal ca statul sa incaseze peste jumatate din contravaloarea litrului de benzina si a pachetului de tigari sau sa fie mai scumpe gazele reglementate decat cele de pe piata libera.

Nu e firesc ca aceia ce vand carburanti sau tutun sa fie agenti fiscali. Adica, sa presteze servicii gratis catre stat, caruia sa-i stranga mai multe taxe decat veniturile adunate pentru propriul angajator privat.

OK, dar daca aceasta e solutia, pana la ce nivel e nevoie sa se relaxeze fiscalitatea? Pana la acela la care se observa ca economia nu mai vireaza catre sfera neinregistrata. Iar acest lucru il spune numerarul din afara sistemului bancar. 

Ca sa conchid, disparitatile rezultate din alocarea resurselor financiare ale populatie nu au legatura cu coeziunea sociala, ci cu lipsa politicilor structurale asociate cu masurile fiscale ce au mascat absenta reformelor.   

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *