web analytics

Aerul rarefiat al economiei

Gabriel Mursa – Presedinte Institutul Friedrich von Hayek Romania

 In ciuda faptului ca eforturile unora dintre truditorii sai sunt recompensate cu distinctia suprema la care poate spera un muritor – Premiul Nobel -, stiinta economica nu s-a bucurat niciodata de o reputatie grozava. Motivul principal al acestui tratament profund nedrept, care a culminat, la mijlocul secolului al XIX-lea, cu atasarea etichetei “dismal science”, pare sa tina de insusi obiectul ei de activitate – studiul modului in care sunt create si distribuite subzistentele. Singurul copil legitim al unui scotian burlac, economia s-a ocupat de un aspect al vietii umane considerat, de majoritatea intelectualilor, ca avand o importanta periferica, marginala, care nu merita vreo atentie speciala. Spre deosebire de filosoful macinat de problema “sensului vietii”, de fizicianul preocupat cu dilatarea sau compresia Universului, economistul, ni se spune, se ocupa de chestiuni frivole precum productia de castraveti; o fi el un soi de intelectual, dar nu poate spera la mai mult decat statutul de “filozof al lucrurilor pamantesti”. La aceasta stare de fapt, au contribuit enorm mai toate religiile, ce au vazut in bogatie o piedica in calea unei existente terestre virtuoase, deci, si a unei mantuiri rentabile, dar si autorul celui mai celebru proiect de exorcizare a raului mundan, Platon.

Intr-o anumita masura, economia pare sa-si merite statutul de “stiinta intunecata”. Cand spunem acest lucru nu ne gandim, neaparat, la profetiile apocaliptice malthusiene, cele care l-au determinat pe Thomas Carlyle, inspirator al national-socialismului, sa inventeze sintagma sus-amintita, ci la modul in care ni se prezinta multe din produsele stiintifice din domeniul in cauza. Bibliotecile abunda de carti si manuale sofisticate, hipermatematizate, schematizate, dar frustre, aride, impenetrabile, previzibile ca succesiunea anotimpurilor si lipsite de orice noima. Dupa ce ca se ocupa de o sfera a vietii umane detestata de majoritatea neprihanita a intelectualitatii, economia mai comite si pacatul de a produce banalitati, platitudini si lucruri cu adevarat neinteresante.

Cu toate acestea,  exista zone si produse ale acestei stiinte cel putin la fel de respectabile ca acelea care impresioneaza pe orice individ cu pretentii de intelectual fin. Economia este ca o piramida la baza careia misuna tot felul de teorii si teoreticieni, idei si doctrine, conceptii si notiuni. Aici e aglomeratie mare, ca intr-un iarmaroc unde se vand, de-a valma, ciorapi si masline, bocanci si lumanari, parfumuri suspecte si genti de mucava vandute cu etichete contrafacute. Desi dominata de o aglomeratie zgomotoasa si anonimizanta,  baza piramidei este locul cel mai confortabil, deoarece in ciuda densitatii ridicate, este loc pentru toata lumea. Pe masura ce urci spre varful ei, harmalaia dispare incet-incet, potecile se ingusteaza, iar aerul devine din ce in ce mai tare. Insa, calatoria spre varful piramidei presupune un drum riscant, pretentios si accesibil curajosilor. Destinatia: taramul epistemologiei si al metodologiei.

Cei care vor sa-si trateze prejudecatile gen “dismal science” ar trebui sa puna mana pe o carte precum cea scrisa de profesorul Ion Pohoata, intitulata Epistemologie si metodologie in stiinta economica. Cei care cred ca economistii sunt niste “savanti” ce-si rezuma efortul intelectual la interactiunea dintre cererea si oferta de pastarnac ar trebui sa afle ca aceasta stiinta tanara, la fel de respectabila ca toate celelalte stiinte, are preocupari la fel de elevate, ca unii dintre intelectualii ei sunt filosofi in sensul clasic al cuvantului, ca opereaza cu teorii la fel de pretentioase (in sensul bun al cuvantului), care oricare domeniu al cunoasterii. Este suficient ca scepticii (in privinta potentialului intelectual al stiintei economice) sa deschida lucrarea mentionata mai sus pentru a da nas in nas cu Popper, Lakatos sau Hayek, nu cu vreo schema hipersimplificata a cererii si ofertei. Este de ajuns sa parcugem paginile acestei lucrari pentru da peste problema apriorismului, a rationalismului sau lui homo oeconomicus. De aceea, nu trebuie sa confundam economia cu merceologia, plecand de la premiza gresita ca ea se ocupa de clasificarea detergentilor sau de proprietatile sapunului. Economia este o stiinta tocmai pentru ca are preocupari la fel de “inalte”, pentru ca trateaza chestiuni ce presupun minte ascutita si o capacitate extraordinara de abstractizare. In plus, ea este populata cu intelectuali fini, capabili sa penetreze invelisul ermetic al unor problematici aparent ezoterice.

Lectura cartii Epistemologie si metodologie in stiinta economica il va conduce pe cititor spre cateva concluzii inevitabile. Prima, poate si cea mai importanta, conturata in randurile de mai sus, consta in reconsiderarea statutului “stiintei intunecate”. Economia, in ciuda unui obiect de studiu dispretuit de multi filosofi, nu are niciun motiv sa fie complexata in fata fizicii sau altor stiinte ce se bucura de un mare respect in lumea academica. In ciuda prejudecatilor, ea are niste preocupari cu adevarat serioase, complicate, accesibile doar initiatilor si curajosilor. A doua, priveste direct meritele autorului. Desi trateaza un subiect extrem de sensibil, lucrarea este scrisa cu o lejeritate dezarmanta. In stilul deja consacrat, autorul scrie clar, concis, limpede, usor, dar nu usuratic, dovada evidenta a cunoasterii subiectului. Aceasta carte nu este doar o invitatie curajoasa la intelegerea unor subiecte greu de patruns, ci si un efort reusit de a face accesibil un domeniu destul de impermeabil. In fine, trebuie sa remarcam un lucru foarte important: numarul demersurilor analitice in aceasta directie este destul de scazut in prezent, in Romania si oriunde in lume,  semn ca nu oricine indrazneste sa urce in aerul rarefiat in economiei.

 Detalii aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *