web analytics

25 de ani de banking in Romania! Povestea merge mai departe!

B.Capraru

Bogdan CAPRARU – redactor sef

Anul acesta se implinesc 25 de ani de cand in istoria Romaniei s-a produs o schimbare radicala in regimul de oranduire economico-sociala. Acesti 25 de ani au fost ani in care banking-ului romanesc a trecut prin reforme, pornind pe un drum plin de obstacole si traind deseori momente de cumpana. Ce au adus anii de dupa 1990 pana in prezent si unde ne indreptam sunt lucruri care ar trebui analizate acum, la moment de bilant, astfel incat istoria sa mearga mai departe!

Pana in 1990 economia tarii noastre era bazata pe principiile centraliste, in care legitatile economice ale pietei erau ignorate. Economia era condusa prin intermediul planului unic, in mod administrativ. Bancile nu erau decat un simplu instrument prin care politica dirijista a statului era implementata. “Creditele” nu erau decat categorii de buget alocate prin planul unic si atribuite in mod automat intreprinderilor de stat. Notiunile de performanta, bonitate si sustenabilitate a afacerilor erau inexistente. Sistemul bancar era redus la un numar de cateva banci specializate in oferirea de “produse” si “servicii” strict intreprinderilor dintr-un anumit domeniu de activitate.

Revolutia postdecembrista a facut ca totul sa fie luat de la capat! Se impuneau schimbari pe toate planurile, in special in domeniul bancar. Banca Nationala a recapatat functiile traditionale ale unei banci centrale, iar operatiunile comerciale pe care le efectuase anterior au fost transferate unei banci comerciale nou infiintate, Banca Comerciala Romana. Celelalte banci ale statului au trebuit sa se adapteze si integreze intr-un nou peisaj. Astfel, a urmat o perioada dura in care sistemul bancar urma sa se reaseze. Banci noi apareau pe piata, insa existenta lor devenea uneori efemera, ca urmare a unui management defectuos sau fraude.

Anul 1999 a fost unul de cotitura pentru banking-ul romanesc: asanarea sistemului bancar si startul privatizarilor marilor banci cu capital de stat. Dupa acest moment, bancile urmau sa treaca prin dubla transformare: tranzitia catre economia de piata si adaptarea la cerintele impuse de procesul de aderare la Uniunea Europeana. Portile erau deschise capitalului strain, care, odata intrat, a adus know-how, dar si abundenta resurselor financiare oferita romanilor ce trebuiau sa arda etape pe care alte natiuni le-au parcurs in zeci de ani. Tot mai mult ne doream “visul american”, dar din pacate acesta presupunea o indatorare pe termen lung si din ce in ce mai mare. Visul a fost spulberat tot de peste ocean de criza financiara internationala care ne-a aratat din nou ca totul are un pret si ca legitatile economice nu pot fi incalcate. Sistemul bancar intra intr-un nou proces de transformare, adaptandu-se la noile conditii. Nu am avut falimente bancare cum au avut alte economii, in special cele occidentale. Acest lucru ne arata faptul ca totusi anii de transformari de pana atunci nu au fost in zadar, si ca batrana institutie de pe strada Doamnei isi facuse datoria, veghind la bunul mers al lucrurilor.

Bancile romanesti se reinventeaza acum! O vorba din popor spune ca ceea ce nu te omoara, te intareste! Aflate la varsta maturitatii trebuie sa abordeze noi directii de continuare a drumului, impuse atat de realitatile din tara noastra, cat si de cele globale. Adaptarea a fost si este dureroasa: cedari de portofolii de clienti si de credite (neperformante), inchideri de unitati bancare si concedieri de personal, pierderi, o lupta acerba pentru atragerea de resurse de pe piata interna, dificultati in plasarea acestora intr-un mediu de afaceri incercat de greutati.

Dincolo de toate, pentru a avea o dezvoltare durabila pe termen lung, e imperativ sa intelegem ca intre banci si economia reala exista o relatie de dubla determinare. Nu putem avea un sistem bancar dezvoltat, fara o economie pe masura, cum, de altfel, nu putem avea o economie infloritoare fara un sistem bancar puternic, dezvoltat si adaptat la realitati. Nu putem avea un sistem bancar cu perspective de crestere daca nu avem clienti educati si capabili sa utilizeze optim produsele si serviciile sale. De asemenea, acesta nu este in masura sa aiba clienti fideli si activi, atat timp cat nu inspira si nu este preocupat sa inspire increderea necesara. Schimbarile nu trebuie facute doar de suprafata, ci de profunzime, deoarece s-a dovedit de fiecare data ca ulciorul nu merge de multe ori la apa si legea compensatiei functioneaza mereu, chiar daca decalajul in timp este uneori mai mare!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *